Nicolae Ciubuc: Ar fi necesar de revăzut legea de vânzare a terenurilor către străini. Aceasta stagnează investițiile

Nicolae Ciubuc, ministrul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului, în cadrul unui interviu pentru agrobiznes.md, a vorbit despre cât de importanți sunt tinerii pentru dezvoltarea sectorului agricol din Republica Moldova, provocările și soluțiile agreate pentru depășirea celor mai mari probleme. Totodată, ministrul a vorbit despre necesitatea modificării legii cu privire la vânzarea/cumpărarea terenurilor de către străini. Potrivit lui, actualele prevederi nu încurajează investitorii străini să vină cu investiții în agricultură.

Ce acțiuni va întreprinde MADRM pentru a face sectorul agricol unul atractiv pentru tineri?

„Tinerii au fost și sunt forța motrice a unui sector, a unei ramuri și respectiv a unei întregi țări. Atragerea tinerilor în sectorul agricol reprezintă un element cheie pentru asigurarea dezvoltării continue a activităților aferente agriculturii, dar și pentru înregistrarea tendințelor de creștere a agriculturii performante. La moment, MADRM implementează prevederile cadrului legal care poziționează tinerii – drept prioritate, în ceea ce privește actorii din sectorul agrar. Anul curent, a fost lansat programul de susținere a tinerilor care planifică să inițieze o afacere în unul din domeniile agriculturii. Programul dat reprezintă o noutate pentru Republica Moldova, dat fiind faptul că susținerea tinerilor antreprenori se va face la momentul inițierii afacerii, adică în momentul în care necesitatea de resurse financiară este maximă. La fel, pentru tinerii care efectuează investiții în domeniile agriculturii stabilite drept priorități în cadrul Strategiei Naţionale de Dezvoltare Agricolă şi Rurală primesc subvenții în valoare majorată, statul manifestând în acest fel interesul sporit pentru menținerea tinerilor în sectorul agrar”.

De ce investitorii străini ezită să facă investiții în sectorul agricol de la noi?

„Mediul macroeconomic al Republicii Moldova este foarte asemănător cu cel al țărilor vizate de Politica Europeană de Vecinătate și al altor țări din regiune, dar diferă de cel al statelor membre ale UE, iar acest aspect creează reticență în ceea ce privește decizia de investire de către investitorii străini. Un alt motiv ar fi capacitatea zonelor în care aceștia își vor desfășura activitatea de a asigura brațe de muncă suficiente pentru desfășurarea activității. Chiar dacă la începutul anilor 2000, agricultura a înregistrat un ritm de creștere redus, comparativ cu alte sectoare ale economiei naționale, totuși prin implicarea activă a Guvernului în implementarea politicilor prietenoase mediului de afaceri, aceasta a început să înregistreze o dinamică mult mai favorabilă, devenind astfel un sector atractiv. Desigur toate reformele care au fost realizate urmează să motiveze investitorii străini să vină în Republica Moldova. Aceasta nu se va întâmpla peste noapte. Există necesitatea de a revedea legislația, mai ales ce ține de vânzarea/cumpărarea terenurilor de către străini. Este o problemă aici, care stagnează investițiile, dar trebuie să fim foarte atenți atunci când vorbim de liberalizarea acestui proces. Avem o abordare mai pragmatică axată pe regulile economiei de piață și pământul este un bun, care trebuie să fie vândut în condițiile unei economii de piață. Dar având în vedere că, este resursa de bază a țării, este una dintre cele mai mari bogății, totuși trebuie să fie anumite restricționări. Doar că, acestea trebuie reglementate în așa fel ca să nu dăuneze sectorului și în același timp să avem cât mai mulți investitori. Avem un Fond de subvenționare, care vine să susțină, inclusiv investițiile celor străini care fac agricultură. Facilitățile de ordin financiar, fiscal, dar și posibilitățile extinse de desfacere a producției în baza Acordurilor de liber schimb cu diferite țări, ar favoriza, în viitor, investițiile străine, pentru că investitorii au nevoie de stabilitate economică, politică”.

Ce ar trebui să întreprindă producătorii pentru a evita situația creată în anul curent cu supraproducția și prețul mic oferit pentru recoltă?

„E cazul să precizez că nu avem o supraproducție. Da, avem înregistrări mai mari a producției agricole globale și acest lucru va fi și în următorii ani, pentru că dacă să ne uităm la datele statistice, atunci în ultimii 7 ani s-a investit foarte mult în sectorul agricol, peste 25 de miliarde de lei. Acest lucru s-a reflectat în mai multe plantații superintensive de diferite culturi. Că avem producție foarte multă este foarte bine. În același timp, trebuie să ne pună pe gânduri, ori situația care am avut-o în acest an este una puțin mai complicată. Iată de ce este foarte important ca producătorii agricoli să atragă o atenție deosebită infrastructurii post recoltare, să investească în tehnologii pentru diversificarea producției agricole, pentru creșterea calității producției, pentru că piața este una diversă în toată lumea, iar de la an la an aceasta este mai pretențioasă. În mare parte, au probleme agricultorii care nu dispun de frigidere, depozite, echipamente de uscare sau procesare a fructelor. Acei producători care respectă întreg lanțul tehnologic, nu au probleme. Statul nu este instrumentul cel mai bun, atunci când vorbim de intervenții în situații de criză. Statul are un buget care se planifică și se execută. Pe lângă agricultură și problemele din agricultură avem alte domenii cum ar fi reparația drumurilor, școlilor, grădinițelor, spitalelor, majorarea de salarii și pensii care sunt la fel de importante. Noi nu putem să punem la nesfârșit presiune pe bugetul statului. Până la urmă, vorbim de o activitate economică, ori orice activitate economică trebuie să fie realizată în condițiile unei economii de piață și acel care face activitatea respectivă să-și asume și anumite riscuri. Încercăm să motivăm fermierii prin a-și asigura culturile, prin implementarea celor mai inovative tehnologii, care se regăsesc și în sistemul de subvenționare (sisteme antigrindină, anti-îngheț, irigare, tehnologii conservative de prelucrare a solului). Rolul statului, în segmentul dat, este de a crea condiții și de a oferi posibilitate agricultorilor să se dezvolte”.

De ce producătorii nu fac asigurări în agricultură, care ar fi cauzele?

„Din păcate agricultorii nu percep agricultura drept o activitate economică și că ar trebui să-și asume riscul, așa cum procedează oamenii ce fac investiții în transport sau în construcții. Iată de ce avem legea subvenționării asigurării riscurilor de producție, fiindcă agricultură este specifică. O altă problemă destul de gravă este sistemul de asigurări care este nu tocmai conform așteptărilor atât a agricultorilor, cât și a statului. Avem un număr foarte mic de companii de asigurări care operează cu asigurări în agricultură, puțini agriculori care se asigură din care cauză și costuri mari de asigurare, dacă am avea un număr mai mare de agricultori, ar scade și prima de asigurare și ar motiva fermierii. Companiile nu întotdeauna sunt oneste și corecte în raport cu producătorii. În același timp, nu întotdeauna companiile de asigurări asigură riscuri, de exemplu seceta. Intenționăm să modificăm și să îmbunătățim sistemul de asigurări, dar și să diversificăm măsurile de combatere a daunelor prin crearea fondurilor mutule. Nu excludem ca în viitor să examinăm posibilitatea introducerii obligativității asigurărilor. Mai ales atunci când vorbim de subvenționare”.

Recent, Parlamentul a aprobat în prima lectură modificările la Legea cu privire la comerțul intern. Cum vor fi calculate acele 50% de produse autohtone pe care magazinele vor trebui să le aibă pe rafturi?

„Aceste modificări au fost aprobate în prima lectură și sperăm că până la sfârșitul acestei sesiuni să fie aprobat și în lectură finală. Aceste 50% vor fi calculate din volumul producției plasate în rețea, sau altfel spus la raft. Produsele care vor putea fi vândute vor fi selectate și aprobate de către MADRM și de Guvernul Republicii Moldova. Nu vor fi plasate toate produsele, doar acelea de care noi avem deficit pe piață”.

Producătorii de căpșune se plâng de invazia produselor din Ucraina, care influențează prețul. Cum comentați situația dată?

„Piața este una pentru toți, condițiile trebuie să fie egale pentru toți producătorii. Pe domeniul pomușoarelor și mai ales dacă vorbim de căpșună, agricultorii înregistrează un câștig de 100%. În funcție de tehnologie, suprafață pot fi calculate cheltuielile, iar cu cât este mai mare suprafața cu atât este mai tenologizat procesul și scad cheltuielile. Astfel, costul de producția la căpșuni este de la 12-30 lei. Cât costă un kg de căpșuni la piață, uneori chiar dublu și atunci consumatorul face alegerea”.

Ce modificări ar trebui operate în actuala legislație pentru a remania sectorul zootehnic?

„În primul rând, trebuie să ajustăm cadrul legal, din păcate avem un cadrul legislativ foarte învechit. Legea zootehniei a fost aprobată încă în anul 1995. Dincolo de această lege avem o serie de reglementări care rezultă din Acordul de Asociere. Exportăm în UE foarte multă producție cum ar fi vinuri, fructe, dar din producția zootehnică doar miere și praful de ouă. Aceasta demonstrează, odată în plus, că sectorul este foarte delasat. În acest context, este nevoie de a obține mai mult acces pe piața de desfacere și asta cumva ar dinamiza procesul de obținere a unor prețuri mai mari la producția de lapte. La moment, producătorii noștri comercializează laptele la prețuri derizorii, care nu motivează agricultorii mai departe să crească animale. Pe de altă parte, sunt puțini procesatori, care lucrează cu infrastructură învechită, care generează foarte mari costuri. Nu întodeauna sunt rentabile și de aici apare discrepanța. Costul mic de achiziție de la fermier și preț oarecum diferențiat la plasarea în magazin. De la fermier se cumpără cu 4-5 lei/litru, iar în magazin este 12 lei/litru. Reieșind din aceste probleme avem mai mute activități ce urmează să le realizăm. Intenționăm să intervenim și prin intermediul sistemului de subvenționare, dacă ne uităm pe structura repartizării Fondului, nici 10% nu se valorifică pentru sectorul zootehnic. Vom veni cu un set de măsuri ca să stimulăm producătorii mici. În contextul în care ne propunem să venim cu niște măsuri directe de susținere începând cu anul 2020 și plăți la litru de lapte. Aceasta ar fi o soluție, ca să stimulăm producătorii agricoli să producă lapte calitativ, suma respectivă va fi calculată și achitată în dependență de calitatea laptelui și de cantitate. Desigur, ne dorim mai multe ferme model. În următoarele zile, voi efectua o vizită în Belarus, împreună cu delegația guvernamentală și scopul acestei vizite este de a afla și de a vedea mai mult despre modalitatea de funcționare a fermelor zootehnice. Vom prelua bunele practici pentru a dezvolta acest sector. Ne-am propus să dezvoltăm, la nivel de țară, o fermă model cu 1000 de capete, care să creeze și locuri de muncă. Totodată, nu poți să dezvolți sectorul fără un fond genetic, bază științifică. Avem un Institut Științific, dar nu avem un fond genetic”.

Cum comentați situația în care s-au pomenit producătorii de sfeclă pentru zahăr?

„Urmează să ne convocăm în ședință cu Consiliul pe filiera de produse ca să discutăm și să vedem cauza problemei. Dacă în anii precedenți impuritățile erau de 5-7%, atunci în anul curent ajung și la 50%. La moment, statul nu va putea interveni, decât să identificăm o soluție pentru viitor. Vom stabili consecințele și pierderile și vom identifica soluții pe termen mediu și lung”.

În aceeași situație s-au pomenit și producătorii de mere, ce soluții propune MADRM?

„Referitor la prețul la fructe, în cadrul deplasărilor în teritoriu am avut mai multe întâlniri cu producătorii și procesatorii. Din consultările comune, am recomandat preț de referință de cel puțin 1,20 lei/kg, agreat de ambele părți. Prețul oferit, în prezent, este de 0,70 lei/kg, un preț derizoriu. Din păcate, companiile nu țin cont de această recomandare. Este posibil să sesizăm Consiliul Concurenței pentru a evalua această situație. Este regretabil, dar în același timp este o lecție pe care agricultorii trebuie să o însușească, și să pună accept pe calitate, pe utilaje post procesare, instalații frigorifice. În alt context, intenționăm să intervenim și la capitolul arenda pământurilor. Adică cei care vor dori să arendeze terenuri vor fi obligați să încheie un contract pentru o perioadă de minim 5 ani. Din motivul că, avem experiență în care unii producători arendează terenuri, iar în 2-3 ani aduc solul într-o stare dezastruoasă, pentru că nu respectă asolamentul, nu introduc îngrășăminte, după care îl întorc proprietarului”.