„Obținerea Independenței pe data 27 august 1991 a însemnat finalizarea procesului de desprindere de Uniunea Sovietică, proces care s-a desfășurat intens și dramatic în perioada anilor 1989-1991 în contextul restructurării inițiate de către Gorbaciov”. La acest subiect s-a referit liderul Partidului Platformei Demnitate și Adevăr, Andrei Năstase, în cadrul unui interviu pentru IPN.
„Meritul pentru obținerea Independenței l-aș atribui, în primul rând, cetățenilor, care au demonstrat în acea perioadă un curaj civic și o implicare politică extraordinară. În al doilea rând, un rol decisiv l-a avut Parlamentul din 1990, ales direct de către popor, care a avut o contribuție deosebită în acest proces de desprindere în raport cu fostul imperiu sovietic și de creare a noului stat independent. Ar trebui să amintim câteva acțiuni și realizări ale autorităților de atunci, care demonstrează că Independența nu a fost un „cadou” care ne-a fost oferit, așa cum consideră unii, ci a reprezentat rezultatul unui efort admirabil al cetățenilor. Printre exemplele de curaj și determinare se numără: participarea cetățenilor la marile adunări naționale în care erau revendicate dreptul la limbă, alfabet, suveranitate; recunoașterea de către legislativ a Independenței Lituaniei la 31 mai 1990, noi fiind primii care am recunoscut Lituania în calitate de stat independent, chiar dacă la acea vreme aveam încă statut de republică sovietică; boicotarea de către autoritățile Republicii Moldova și a majorității cetățenilor a referendumului cu privire la păstrarea URSS din martie 1991, organizat și impus de către autoritățile de la Moscova; aprobarea la 23 iunie 1990 a Declarației de Suveranitate, aprobarea Decretului cu privire la puterea de stat la 27 iulie 1990 și formarea instituțiilor de stat naționale. Aș aminti în acest context și legile privind Tricolorul în calitate de Drapel de Stat, privind Stema și Imnul de Stat ale Republicii Moldova etc. Iar acest proces a culminat cu 27 august 1991 – adoptarea Declarației de Independență a Republicii Moldova. A fost un efort colectiv extraordinar în acea perioadă”, a comunicat el.
În același timp, Năstase a comunicat și despre evenimetele tragice. „Desigur că cel mai tragic eveniment, care a marcat acea perioadă, a fost războiul din Transnistria din 1992, numit, pe bună dreptate, Războiul pentru apărarea Independenței Republicii Moldova. Cu toate criticele care pot fi aduse guvernărilor de atunci, s-a reușit, totuși, crearea premiselor fundamentale pentru construcția unui stat european: o Constituție conform standardelor europene (cu excepția câtorva prevederi nefericite, printre care și art.13); adoptarea legislației naționale și constituirea principalelor instituții ale statului; progrese în reforma justiției în perioada anilor 90, respectarea din partea tuturor partidelor politice a regulilor democratice. Aceste realizări au fost apreciate și de către Consiliul Europei, Republica Moldova devenind și primul stat din CSI, care a devenit membru al acestei organizații prestigioase europene. În pofida tuturor greutăților, dramelor prin care au trecut cetățenii Republicii Moldova, dar și cetățenii altor state desprinse de URSS, există o rază de speranță într-un viitor mai bun. Chiar și cei care plecau atunci peste hotare ca să scape de sărăcie, erau absolut convinși că vor reveni într-o bună zi acasă, în propria lor țară. Și totuși, din nefericire pentru țara noastră, aproape toate guvernările de după Independență nu au fost preocupate cu adevărat de construcția unui stat prosper, cu instituții puternice, în interesul oamenilor”, a conchis el.
Dina Roșca
