Afecţiunile pe care ţi le poate transmite pisica

Afecţiunea este cauzată de o bacterie, Bartonella henselae, iar posibilele căi de transmitere sunt reprezentate de zgârieturi, înţepături, lingere (pe tegument cu leziuni).

Manifestări clinice la om: febră, limfadenopatie, erupţii cutanate autolimitante, ce pot duce rar la complicaţii ( endocardită, afecţiuni neurologice). La pisici transmiterea se face prin intermediul fecalelor. Pisica, prin toaletare, ingeră bacteria, care duce la îmbolnăvire. De asemenea, se poate transmite şi prin intermediul căpuşelor.

Simptomatologia la pisici este rar întâlnită. În general, sunt asimptomatice.  Pot apărea, în anumite cazuri, febră, limfadenită, letargie şi lipsa apetitului.Diagnosticul la om se pune pe baza anamnezei , a semnelor clinice şi a testelor specifice pentru detectarea bacteriei, de la locul muşcăturii, zgârieturii.

Transmiterea se face prin contact direct cu pisicile ce prezintă scaune apoase, cauzate de această bacterie.

Simptomele la animale: diareea şi starea generală proastă. La om apare gastroenterita, alterarea stării generale, cefalee, mialgii, artralgii.

Boala este autolimitantă, însă se pot face teste, din fecale (coprocultura), pentru detectarea bacteriei.

Clamidioza

Produsă de bacteria Chlamidofila felis, aceasta se transmite prin contactul direct cu pisicile infectate.
Simptomul principal, atât la om, cât şi la animal, este conjunctivita.
Diagnosticul se pune după analiza secreţiei oculare sau prin test PCR, fiind necesar să se facă o diferenţiere de diagnostic după ce au fost analizate şi alte boli ce pot produce conjunctivita la pisici( herpesvirus, calicivirus, mycoplasma).

Toxoplasmoza

Boala este produsă de Toxoplasma gondii, felinele fiind gazde definitive. Transmiterea se face pe cale fecal- orală, prin ingestia paraziţilor eliminaţi prin fecalele pisicilor infectate.
Manifestările clinice la om: limfadenopatie, febră, cu evoluţie nefavorabilă la persoanele care au o imunitate scăzută. Manifestările grave pot fi observate la femeile însărcinate, cu infectarea fătului,  afectarea sistemului nervos central, infecţie sistemică sau avort.

Simptomatologia este aceeaşi şi la pisici. Pentru a preveni avortul şi complicaţiile este indicată testarea pentru toxoplasmă, prin analize specifice de sânge, înainte de a rămâne însărcinată. De asemenea, este indicată şi testarea pisicilor dacă se doreşte obţinerea de pui de la acestea.

Dermatofitia

Boala dermatologică produsă de fungi (Microsporum şi Trichopyton) este întâlnită la câini, pisici şi alte mamifere, însă cel mai frecvent la pisici.
La om apar leziuni cutanate, însoţite de prurit intens. În general, sunt localizate, diseminarea apărând doar în caz de imunodeficienţă.
La animale apar zone fără păr, cruste. Orice aspect anormal al tegumentului sau blănii ar trebui investigat, diagnosticul punându- se cu uşurinţă prin teste.

Pasteureloza

Pasteurella multocida este o bacterie care se întâlneşte în cavitatea bucală a 50- 90% dintre pisici şi a fost găsită într un procent aproape la fel de mare şi la om, în cazurile de muşcătură de pisică.
În locul afectat apare edemul, ganglionii regionali se măresc, apar dureri musculare şi articulare în vecinătatea zonei afectate.
Aceasta poate provoca infecţii serioase şi necesită îngrijiri medicale de urgenţă, însă este tratată cu succes prin antibioterapie. Rareori, pot apărea complicaţii, febră, dureri de cap şi chiar meningită, sau forme intestinale( gastroenterita).
La pisici produce infecţii secundare respiratorii şi a fost asociată şi cu empiemul spinal şi meningoencefalomielita.