AUR Chișinău menționează că autoritățile din acea perioadă și-au înfometat deliberat poporul, omorând peste 200 de mii de oameni și torturând prin foamete alte câteva sute de mii.
Potrivit lor, ororile foametei din 1946 -1947 au fost generate atât de seceta severă, cât și de acțiunile statului privind supra-colectarea produselor alimentare. Se știe că recolta anului 1946 ar fi fost suficientă pentru necesitățile de bază ale populației dacă nu ar fi existat politica statului de taxare exagerată a cetățenilor, în special a celor din mediul rural.
„Expresia „ne măturau podurile” era adevărată la cel mai direct mod.
Oamenii care au trăit aceste orori au afirmat că nu ajutorul, întârziat, de la stat i-a salvat de la moarte, ci recolta din 1947.
Încă din ianuarie 1946 Kremlinul era informat despre ceea ce se întâmplă în RSS Moldovenească. Ceea ce s-a întâmplat în 1946-1947 nu a fost cercetat din punctul de vedere al dreptului internațional, pentru că acele fapte cad sub incidența crimelor împotriva umanității.
Aceste crime sunt fără termen de prescripție. Cel mai grav este că regimul nu a fost declarat vinovat de ceea ce s-a întâmplat.
Manualele de istorie nu prezintă în detalii genocidul la care a fost supusă populația din partea regimului totalitar de atunci”, menționează AUR Chișinău.
