Învierea Domnului reprezintă un moment important pentru creştini. Sărbatoarea se numeşte “Paşti” după cuvântul grecesc ce înseamnă “trecere”. Fără Învierea lui Hristos, Biserica nu s-ar fi întemeiat, creştinismul nu s-ar fi răspândit şi n-ar fi fost crezut, potrivit crestinortodox.ro.
Nici un evanghelist nu descrie Învierea Domnului, deoarece nu au fost martori la aceasta minune. Evangheliştii consemnează numai ceea ce s-a petrecut după ce Hristos a ieşit din mormânt.
Din evanghelii aflăm că în prima zi a săptămânii, duminica, femeile mironosite au venit cu miresme la mormântul lui Hristos, cu care aveau de gând să ungă, după obicei, trupul lui Iisus. Maria Magdalena, venită cu celelalte femei, ajunge prima la mormânt şi, uimită de vederea pietrei ridicate şi a mormântului gol, nu le mai aşteaptă pe celelalte femei şi aleargă să le vestească apostolilor cele petrecute. Ea nu mai vede îngerul, care le întâmpina pe celelalte femei şi nici nu-i ascultă mesajul – că Hristos a înviat.
Pe când femeile mironosiţe mergeau către apostoli să vestească cele întâmplate, sunt întâmpinate de Hristos cu următoarele cuvinte: „Bucuraţi-vă” şi „Nu vă temeţi”. El le repetă îndemnul dat de înger: „Duceţi-vă şi vestiţi fraţilor Mei, să meargă în Galileea şi acolo mă vor vedea”.
La mormânt ajung şi Ioan şi Petru. Deşi Ioan soseşte primul, el intră în mormânt după Petru.
În afară de prezenţa giulgiului şi a mahramei, care indicau ca Hristos a înviat, apostolii au văzut în mormânt ceva minunat. A fost o experienţă învăluită în taină, care a constituit o adevărată iluminare. Din această clipă, Ioan a crezut fără şovăială în Învierea lui Hristos.
Cei doi apostoli vor merge să vestească şi celorlalţi Învierea lui Hristos. Maria Magdalena, care îi urmase pe cei doi ucenici, nu pleacă de la mormânt, rămâne aici să plângă. Gândul ei era ca trupul lui Iisus fusese furat.
Pe când plângea, potrivit Scripturii, i se arata doi ingeri. După putin timp, i se arătă si Hristos, pe care Îl aseamănă pentru început cu un grădinar, căruia ii cere sa-i vestească unde a fost pus Hristos.
După ce are loc recunoașterea lui Hristos, primește misiunea sa mergă si sa vestească ucenicilor: „Mergi la frații Mei si le spune: Ma voi sui la Tatăl Meu si Tatăl vostru”.
Desi trupul lui Hristos fusese preamărit, Hristos acceptă, in raăstimpul celor 40 de zile, sa se adapteze dimensiunilor actuale ale universului uman.
Acest „trup al slavei”, dupa expresia paulina, nu mai este dependent nici de spațiu, nici de timp, caci nu mai face parte din lumea căzută. Arătările sunt un pogorământ fata de slăbiciunea omenească.
Domnul se face accesibil simțurilor: poate fi văzut, auzit si chiar pipăit. Hristos cel înviat este tot atât de real ca si Cel dinainte de Patimi, dar se află la alt nivel existential, deoarece trupul Său nu mai este supus mortii, în El străluceste Duhul.
Desi trupul a fost îndumnezeit, ca și natura Sa omenească, firile vor continua sa rămână neschimbate si de sine stătătoare pentru vesnicie.
sursa: crestinortodox.ro
