Printre chinezăriile din talciocul cu amintiri din stațiunea Venus, turistul care se abate de la stradă spre plajă nu are cum să nu remarce ghereta lui Ion Mocanu, care aduce tocmai de peste Prut, de la Chișinău, lucrările sale inedite, realizate cu boabe de chihlimbar.
Deși acum locuiește în Chişinău, alături de fiul său, povestea lui Ion Mocanu începe în Cahul. De acolo, pașii l-au dus prin tărâmuri îndepărtate din Rusia, unde a lucrat ca cercetător științific oceanograf. În 40 de ani de carieră, a străbătut 130 de țări, de la un Cerc Polar la altul. În frigurosul Murmansk, cel mai mare oraș de la Cercul Polar de Nord, a fotografiat cu aproape trei decenii în urmă un urs uriaș scuturând un brad. Privind apoi fotografia, i-a venit idea să lipească boabe de chihlimbar peste imagine, păstrând aceleași nuanțe ca și cele naturale. Pentru ca opera să dăinuie, a folosit un lipici special care poate rezista la temperaturi foarte mari sau scăzute și la umezeală.
Astăzi, meșterul nici nu mai socotește în stabilirea prețului operelor sale și costul materiei prime, chihlimbarul. Cea mai mare parte a chihlimbarului a cumpărat-o când lucra în fosta Uniune Sovietică. A dat vreo cinci ruble pe kilogram, adică două sticle de vodcă, și a luat cu el cât a putut de mult. Încă mai are și acum suficiente rezerve: a cumpărat 12 tone. Astăzi, un kilogram de chihlimbar se vinde cu 1.000 de euro, însă, deși și în România găsește furnizori, marfa nu are aceeași calitate cu cea rusească.
Ion Mocanu vine în fiecare an de peste Prut, cu comorile sale, tablourile realizate cu chihlimbar, pe litoralul românesc. În ultimii ani, a ales zona de sud a litoralului românesc. „ În Mamaia nu mă mai duc. Au venit unii și mă întrebau cât costă icoanele și arătau cu piciorul. Cum să arăți cu piciorul către chipul Domnului? Eu vin aici pentru că aici vine bunica de la țară să-și caute leac de mâini, de picioare, de șale. Vine cu moșul, cu brânza de acasă, împachetată în șervet, că nu are bani de restaurant. Ei mă întreabă de unde sunt, eu aflu cum mai merg treburile prin țara asta. Ați distrus-o când l-ați omorât pe Ceaușescu. Ce v-a făcut? V-a făcut drumuri, poduri, blocuri, fabrici. Eu am fost în lume, dar nu am văzut irigații ca în România. A dus apa în vârful dealului și l-ați omorât”, se posomorăște Ion Mocanu.
Cu degetele aproape împletite ca niște rădăcini de copac, domnul Mocanu gesticulează larg și explică „minunea udatului” din România.
„Veneam cu mașina și am găsit oameni cu roșii la poartă. Am oprit și am întrebat pe unu cu cât le dă, a zis <<cu 5 leușori>>. Păi, ii zic, atât era în București la piață, cum să îmi iei atât la poarta dumitale, când nu faci nimic? <<Vrei bine, nu, nu>>, mi-a zis omul și am plecat. Mai încolo, altul tot așa. Mai merg și dau de o băbuță, care îmi cere 3 lei. O întreb cum de dă așa ieftin și îmi zice că la ei a rămas un petec de pământ numai atâta (domnul Mocanu ne arată cu palmele o bucată imaginară, n.r.), unde se irigă de pe vremea lui Ceaușescu și se fac de toate. A fost sinceră băbuța și am luat de la ea și, om simplu de la țară, voia să îmi dea peste, numai să fiu mulțumit. Așa e sufletul curat de om de la țară”, spune artistul.
Nicolae Ceaușescu ne privește cuminte ca un elev de școală generală, cu zâmbetul dus în colțul gurii, dintr-un tablou. Pe chipul său, umbre și lumini se joacă, într-o îmbinare meticuloasă de fire de chihlimbar. Alături de el, șade impunător Mihai Viteazu, bătut în chihlimbar. Fireturile domnești sclipesc în ultimele raze al asfințitului.
„Nu-l dau, domnule”, îi spune artistul unui client de vreo 35 de ani, dornic să-l cumpere pe „Ceaușescu”. „Am vândut un tablou cu Ceaușescu unuia, dar i-am cerut să mă primească la el acasă după un an să văd unde l-a pus, pentru că mulți vor să cumpere numai să-l rupă, să-l ardă și nu se cade. M-am dus și când am văzut ce frumos la așezat nici nu i-am luat cât ne-am înțeles”, mărturisește artistul.
La o lucrare ca cea cu chipul lui Nicolae Ceaușescu sau al lui Mihai Viteazul muncește circa șase luni, zi lumină. Întâi se alege chihlimbarul, se separă bucățile de rășină fosilă pe nuanțe. Apoi, fir cu fir, sunt prinse de pânză sau pe alt suport, până se conturează imaginea dorită. Toate operațiunile se fac sub lupă, pentru ca orice chip să pară că te privește aievea.
„Cât să coste? Păi cât ar costa șase luni de muncă? Tot trebuie să îi dai omului măcar 500-600 de euro pe lună ca să se descurce, nu? Dar la un asemenea tablou lucrează o echipă întreagă de artiști, nu un singur om”, ne face prețul Ion Mocanu.
Chihlimbarul îl ajută și să cearnă clienții. „Dacă ești curat la suflet, chihlimbarul își lecuiește inima. Cei care nu sunt curați la suflet nu pot să stea prea mult în preajma lui. Chihlimbarul este necesar pentru a menține sănătatea omului, te ajută să treci peste greutăți, te face așa, mai înțelept, mai bun”, expune pictorul „minunile” chihlimbarului.
Deși nu este o piatră prețioasă, chihlimbarul a fost folosit la realizarea bijuteriilor încă de pe vremea vechilor egipteni. În muzeele cu mumii se găsesc și bijuterii vechi de șase milenii. Despre chihlimbar se spune că aduce noroc, dragoste, armonie, succes, sănătate, putere, frumusețe și că mărește altruismul, răbdarea, înțelepciunea și memoria.
Sursa: stiriagricole.ro
