Moto: Mă revoltă dubla măsură cu care sînt măsurate fapte riguros identice.
Adrian MARINO
Reiterez: n-aș vrea să mă pronunț asupragradului de democrație din alte țări alelumii, cu atît mai mult asupra democrațieidin țările arabe.
Un omulean de-al nostru a stat olună cu capul pansat, pentru că a vrutsă facă dreptate într-o familie de bunicreștini moldoveni. Vorba e că Vasile oluase la bătaie pe Maria și sărmana femeienu știa cum să scape de nebun.Omuleanul trecea prin apropiere și a intratiute în ogradă să-i despartă. Dădufemeia la o parte, apoi încercă să-l potoleascăpe Vasile, care însă se năpusticu aceeași furie asupra omuleanului.Dar omuleanul, mai voloneț, reușisă-i sucească lui Vasile mînile la spate.Moment în care simți o lovitură puternicăla cap. Cîrni capul și o văzu peMaria cu un par în mînă, gata să-l maitrăsnească o dată. ”De ce dai în bărbatulmeu? Asta-i gospodăria noastră șifacem ce vrem în ea. Ne împăcăm, nedezîmpăcăm, ne și batem dacă ne vinecheful. Dar tu ce-ai întrat nechemat înogradă? Ca să-l calicești pe tata copiilormei?!”
Arabia Saudită este acuzată de graveîncălcări ale drepturilor omului. Problemelela acest capitol au atras multe critici, înspecial cele ce se referă la extrema discriminarea femeilor, la pedeapsa capitalăpentru homosexualitate, la discriminareareligioasă, la lipsa libertății cuvîntuluiși a libertății de conștiință.
Februarie 2012.Ali al-Nimr e arestatpentru că, pe cînd avea 17 ani, a luat partela protestele antiguvernamentale dintimpul Primăverii Arabe. În mai 2014, Alial-Nimr a fost condamnat la decapitare înpublic și crucifi care.
Iulie 2014. Comisia Statelor Unite pentruLibertatea Religioasă Inter națională aîncercat să-l forțeze pe președintele BarackObama să ia în dezbatere chestiuneadrepturilor omului în convorbirile cuRegele Abdullah. Fără succes. ArabiaSaudită în fi ecare an organizează zeci deexecuții capitale.
Mai 2017.Președintele Trump semneazăcontracte de vînzare de armament cătreArabia Saudită în valoare de 110 miliardede dolari.
SUA, mai multe state ale UE, apoi Canada,Japonia, Coreea de Sud, Noua Zeelandăși Australia sînt considerate țări desucces, țări democratice. Li se mai ziceȚările Miliardului de Aur. Se consideră căsuccesele au fost obținute datorită buneigospodăriri, dar și ca rezultat al aplicării înpractică a modelului democratic de administratea țării. Dacă restul țărilor din lumear prelua acest model de administrare, apoiși ele ar ajunge să aibă venituri anuale de30.000 de dolari pe cap de locuitor! Numaică aceste țări, ostentativ, nu se lasăconvinse – nu preiau modelul. Cu alte cuvinte,nu vor să trăiască omenește, cu detoate în casă și cu de toate pe masă. Șiatunci marile țări ale lumii fac tot posibilulca să le democratizeze. Chitesc niște țăricu dictatori feroce, pun mînă de la mînășise pornesc cu democratizarea prin lume,ca copiii cu uratul prin sat de Anul Nou.Democratizarea se efectuează cu ajutorulavioanelor, rachetelor, bombelor, tancurilor,cu invazii masive în țările unde laputere se afl ă niște dictatori monstruoși.Democratizarea lasă în urma sa mult sîngeși mulți morți, dar altfel nici că se poate,căci pentru a se bucura de drepturileomului, încălcate la fi ecare pas de cînerulde la conducere, mai întîi o parte dinoameni trebuie să fi e omorîți!
Interesant e și modul de selectare ațărilor ce urmează să fi e democratizate. De cele mai multe ori, sînt țările cu maribogății naturale, în special țările cu multpetrol. Și chiar dacă conducătorul uneițări cu mari rezerve de petrol nu e dictatorferoce, nu bea sîngele concetățenilorsăi, lui i se incriminează tot felul de altenebunii și, cu ajutorul tunurilor din presă,îl transformă în persoană execrabilă,care trebuie înlăturată de la putere. Sprea intra în posesia puțurilor de petrol! Celemai oribile dictaturi au fost descoperiteîn țări cu mult petrol: Iran, Irak, Libia șiSiria. Nu și în Qatar, unde funcționeazălegea șariatului, dar unde e amplasatăbaza militară a unei mari puteri.Interesul poartă fesul, iar povestea cudrepturile omului nu-i decît o perdea defum pentru declanșarea intervenției militareîn țările care țin cît de cît la suveranitatealor. Sau poate să-mi demonstrezecineva că în anul 2010 în Arabia Saudită,partenerul țărilor Miliardului de Aur, drepturileomului erau cît se poate de respectate,pe cînd în Libia lui Gaddafi ele, asfi -xiate, se zbăteau ca peștele pe uscat? Dincontra, am zice noi, la solicitările occidentalilor,Gaddafi o dăduse pe democratizareațării. Sarkozy, președintele Franței, în2007, îl primește pe colonelul Gaddafi înPalatul Elysee. Într-o publicație engleză,sub imaginea care imortalizează strîngereade mînă, e scris citeț ”Friends”, adică”Prietenii”. Nu peste mult timp însă, camprin 2010, lucrurile dintre prietenii la cataramăau început să se împută. Vă dațisama de la ce? De la rezervele de petrolale Libiei, care trebuiau, trebuiau! să fi edemocratizate, adică trecute sub controlulmarilor puteri.
Vă propun să citiți mai jos cît de greuo duceau libienii sub jugul dictatoruluiGaddafi :
1. Libia lui Gaddafifi nu avea nici o datorie fațăde nimeni în lume.
2. Prețul unui litru de benzină era de 0,14$.(2,36 lei)
3. Prețul unei pîini era de 0,15$. (2,55 lei)
4. Învățămîntulși spitalizarea erau gratuite.
5. Tinerii căsătoriți primeau în dar 64.000$ pentrua-și procura apartament.
6. Fiecare familie libiană avea propria casă.
7. Pentru fifiecare membru, familia libiană primeaanual 1.000$ subvenții.
8. Pentru fifiecare copil nou-născut, familia primea7.000$, ajutor material.
9. Ajutorul de șomaj: 730$ lunar.
10. Orice libian, dacă era admis la oricare facultatedin lume, primea 2.500 euro de la stat, plusîntreținere, plus un automobil.
11. Salariul unei asistente medicale era de minim1.000$.
12. Automobilele în țară erau vîndute numaila preț de fabrică.
13. La deschiderea propriei afaceri, JamahiriyaLibiană oferea un ajutor material de 20.000$,într-o singură tranșă.
14. Nu exista impozit pe imobil, la apartamenteși casele de locuit.
15. Impozitele mari erau interzise prin lege.
16. Cetățenii libieni primeau credite fără dobîndădin partea statului.
17. Energia electrică era gratuită pentrupopulație.
18. În toată țara era dezvoltată o rețea de magazinepentru familiile cu mulți copii, în care alimentelede bază erau vîndute la un preț simbolic.
19. Pentru vînzarea produselor alimentare cutermenul expirat – amenzi astronomice.
20. Pentru falsifificarea preparatelor medicale– pedeapsa cu moartea.
21. Vînzareași consumul de alcool – interziseprin lege.
22. Intermedierea în vînzarea imobilelor – interzisăprin lege.
23. După venirea la putere a lui Gaddafifi , din Libiaau fost alungate marile corporații.
24. Doar după preluarea puterii de către Gaddafi,negrii din sudul Libiei au primit drepturicetățeneștiti .
25. În 40 de ani de „dictatură”, popula țiațăriia crescut de 3 ori, iar mortalitatea infantilă s-amicșorat de 9 ori.
26. Speranța de viață a crescut de la 51,5 la74,5 ani.
27. Gaddafifi a luat decizia de a scoate Libia dinsistemul bancar mondial și alte 12 țări arabe eraugata să-i urmeze exemplul.
Cu toate acestea, Libia a fost democratizată,adică bombardată fără acceptulONU. Așa că, se vede clar, democratizatoriinu-s decît niște agresori și presupunemnoi că nu regimul i-a deranjat, ciuriașele rezerve de petrol ale acestei țări.După ”democratizare”, războiul civil în țarăa recidivat, devenind și mai sîngeros. Astăziîn Libia e haos, moarte și lacrimi – etragedie. Țara s-a împărțit în mai multe regiunibeligerante. Populația, cîndva asiguratăcu de toate, trăiește de azi pe mîne,într-o sărăcie-lucie, îndură foame, oameniinu știu unde să se ascundă de glonteleasasin care-i pîndește de peste tot. Asta săse numească democratizare sau poate căApusul confundă drepturile omului cu dreptulde a muri de glonț, de foame?
Da, regimul Gaddafi a fost un regimdictatorial. Dar voi de ce l-ați înlocuit cuiadul pe pămînt?
Dictatorul Gaddafi le asigura libienilordreptul la viață. Voi ați distrus o țară și leațiasigurat oamenilor dreptul la moarte,la frică și la foame.
Democratizatori? – Aș! Ei sînt niște fariseimonstruoși, cu ghioaga-n mînă, carepun ochiul pe cîte ceva bun dintr-o țară saualta, după care declară regimul din aceațară ca fi ind antipopular, dictatorial, criminal,apoi declanșează operația de democratizare:cotropesc țara și-i însușescbunurile.
…Și de cînd oare politica pumnului îngură se numește democrație?
De altfel, colonelul Gaddafi , cu un anînainte de invazia euroatlanticilor, în 2010,le spunea europenilor ce-i așteaptă dacăvor încerca să-i ”democratizeze” țara: ”Iaracum voi, oameni din NATO, ascultațice-am să vă spun: voi bombardați zidulcare stăvilește puhoiul migrației africanespre Europa, surpați stăvilarul ridicatîn fața teroriștilor din ”Al-Qaeda”. Ziduloprelișteera Libia. Iar voi distrugeți acestzid. Voi sînteți idioți. Pentru puhoiul demigranți africani, pentru susținerea ”Al-Qaeda” veți arde în focul iadului. Asta văașteaptă. Eu n-am mințit niciodată. Numint nici acum”.
Care este problema cea mare cucare se confruntă Europa în prezent?– Au nu migrația la care se referea Gaddafi? Populația din țările bombardatede euroatlantici, și nu doar din acestețări, se refugiază în țările bătrînului continent.Și asta nu place burgherilor germanisau signorinelor din Cizmă. Europatrebuia să țină cont de previziunileColonelului Gaddafi : să nu surpe zidulstăvilarcare oprea puhoiul de migranți.Iar dna Hillary Clinton nu trebuia să juisezecu acel rînjet neomenesc privindfilmul schingiuirii lui Gaddafi de cătregloata înfuriată. Căci pe omul care-i omar trebui să-l doară inima chiar și atuncicînd, din întîmplare, strivește o rîmă,dar nu tocmai să sari în sus de bucurie,văzînd cum e maltratată, fără judecată,o ființă umană, chiar dacă e vorba și deun ucigaș în serie.
Viorel MIHAIL
Duble standarte?Nu, interese diferite Consider că nu e democratic să impui altor popoare – cu alte istorii,alt nivel de dezvoltare, cu alte religii și psihologii – modelul care,de bine-de rău, funcționează în Țările Miliardului de Aur. Qatarul, Irakul,Iranul, Arabia Saudită au un mod al lor de viață și, de cum te bagicu brutalitate în felul lor de a fi , apar animozități și se produc mari cataclismesociale. Ar mai fi cum ar mai fi dacă capii Miliardului de Aurar aplica aceeași măsură pentru fapte riguros identice, precum scriaMarino. Dar ce ni-i dat să observăm: dictaturile din Qatar și Arabia Saudităsînt tolerate, ba chiar încurajate, iar dictaturile de aceeași naturădin Libia și Irak sînt afurisite și trecute prin foc și sabie! (v.m.)
sursa: revista Saptamana
