Vorbim despre Nina Moisei, bibliotecara de la Rezina, care a visat să ajungă istoric sau un nume în sport, dar cu soarta nu te pui, uneori ea ne duce acolo unde nici nu te aștepți. Astfel, ajunge bibliotecară printr-o alegere a sorții. Predecesoarei ei îi decedează mama și este nevoită să plece din localitate. Ea îi propune Ninei să preia conducerea instituției, fiindcă are încredere că se va descurca, fiind o cititoare fidelă. Cu marele regret că nu-și va continua studiile ea acceptă provocarea, potrivit unghiul.info
Pe umerii tinerei de atunci cade o responsabilitate mare, fiindcă de foarte multe ori utilizatorii uită sau pierd cărțile și prin urmare se formează un deficit de fonduri de carte, care trebuie de achitat. Despre cât de grea e meseria de bibliotecară Nina Moisei ne spune următoarele. Până a ajunge pe rafturi cărțile sunt notate într-un sistem special și cea mai mare parte din fondul de carte este citit de bibliotecari pentru ca cititorul să găsească cât mai rapid și mai ușor informația care îi este necesară. Plus la aceasta, trebuie să se manifeste și un comportament binevoitor față de cititor. În raport cu noile tehnologii, bibliotecara afirmă că i-a facilitat lucrul. „Avem mare noroc că suntem incluși în programul Novateca. Uneori nu ai o carte în bibliotecă, accesezi internetul și într-o clipă o găsești, putem să facem schimb de experiență cu alte biblioteci din țară”, mai menționează protagonista noastră.
Vin oamenii la bibliotecă într-o lume tot mai tehnologizată? Nina Moisei afirmă că vin. „Mă străduiesc să aranjez astfel cărțile, revistele și ziarele ca să creez o atmosferă cât mai atractivă pentru a-l face pe utilizator să ia loc și să citească.”, continuă bibliotecara. Cele mai de seamă reușite ale ei sunt succesele înregistrate de utilizatorii pe care i-a ajutat la admiterea la studii universitare și la cele de masterat. Ca printre altele, parcă nu ar fi de o mare importanță, bibliotecara ne povestește despre faptul că datorită perseverenței sale nu a fost închisă biblioteca din localitate. A acceptat să lucreze și cu jumătate de salariu doar că „să nu stingă și ultima luminiță din Rezina”, așa cum s-a exprimat bibliotecara.
