Acum, se spune că Sf. Dumitru desfrunzeşte pădurea şi-i adună pe toţi la Focul lui Samedru, ciobanii coboară cu oile de la munte şi toată lumea se pregăteşte pentru iarnă. Există superstiţia printre ciobani, că dacă arunci un topor între oi, iar lângă el se va aşeza o oaie albă, vremea va fi bună, şi dimpotrivă, dacă oaia este neagră, va fi grea. De Sf. Dumitru se adună cu toţii la Sărbătoarea recoltei, se fac focuri mari şi se dau la vale roţi „de foc”, de fapt, roţi din paie şi fân, cărora li se dă foc. În această zi – 8 noiembrie – iarna este „descuiată” şi înafară de focurile rituale, femeile dăruiesc copiilor covrigi, mere, nuci şi fructe uscate, iar bărbaţii scot tăciuni din foc şi-i aruncă spre livezi, pentru ca anul viitor să aibă recoltă bogată de fructe.
Superstiţia spune că dacă de Sf. Dumitru este înnorat, vânt şi ploaie, atunci iarna vor fi zăpezile mari; şi dacă este belşug de gutui iarna va fi grea. Dacă e doar frig şi senin în această zi, iarna va fi mai uşoară.
În mediul urban românesc din perioada interbelică a secolului trecut, exista un „obicei”. Cum că la acea dată nu existau blocuri, aproximativ jumătate din populaţia urbană era formată din proprietari de case, iar cealaltă jumătate erau chiriaşii. Ei bine, obiceiul de care vorbeam, „lucra” ca o superstiţie care spunea că mutatul trebuie făcut numai de Sf. Dumitru, când străzile erau pline de trăsuri şi „camioane” ( de fapt, platforme de lemn trase de cai) care purtau „calabalacul” chiriaşilor, dintr-o casă în alta.
Vremurile s-au schimbat, obiceiul mutatului a dispărut, însă la sate mai există „focurile de Samedru”, focurile sfântului Dumitru.
Sursa: superstiţii.ro
