Temperaturile caniculare din ultima vreme, au contribuit semnificativ la scăderea nivelului apei în râul Bâc, pe unele porţiuni ale căruia apa a dispărut cu desăvârşire. Astfel, în ultima perioadă, pentru a comenta situaţia atestată, au parvenit mai multe apeluri din partea locuitorilor urbei în adresa Serviciului dispeceratul central şi Departamentului asigurarea calităţii, control şi reglementare.
Cu regret, atât în raza mun. Chişinău, cât şi în amonte, S.A.,,Apă-Canal Chişinău” nu poate influenţa debitul râului Bâc, care, conform certificatului Serviciului Hidrometeorologic de Stat, până la Staţia de epurare (SE) este de 200 – 250 l/s, pe când volumul apei deversate de la SE este de zece ori mai mare şi constituie 2500 – 2700 l/s, or, altfel spus, apele deversate de la Staţia de epurare din mun. Chişinău, de fapt, şi formează debitul râului în aval de acest obiectiv.
Într-adevăr, râul Bâc suportă un mare deficit de apă în amonte de mun. Chişinău (45% din izvoarele râului din raioanele Călăraşi şi Străşeni fiind captate în diferite scopuri de către populaţia băştinaşă), iar cantitatea de apă rămasă, conform opiniei Mişcării Ecologiste din Moldova, este poluată cu deşeuri şi cu ape uzate deversate din cauza nefuncţionării/absenţei sistemului de canalizare şi a staţiilor de epurare locale, context în care calitatea apei din râul Bâc, până la deversarea apelor uzate, epurate la Staţia de epurare în râu, este poluată cu ioni de amoniu, nitriţi, detergenţi anioni-activi, fier total, compuşii cuprului, fenoli, produse petroliere din cauza deşeurilor menajere, apelor poluate provenite de la spălarea neautorizată a transportului, apelor meteorice poluate etc.
Deşi, situaţia ecologică descrisă nu este cea mai propice, nici propunerile, precum că, apele uzate tratate la Staţia de epurare necesită să corespundă, cel puţin, calităţii apei din fluviul Nistru, actualmente, nu sunt argumentate. Pentru ca faptele expuse să devină realitate, sunt necesare investiţii importante de sute de milioane de EUR, cât şi tarife noi de operare, care, pot fi deosebit de împovărătoare pentru consumatori.
O soluţie reală ar fi, totuşi, reabilitarea Staţiei de epurare pe etape, conform prevederilor Proiectului de fezabilitate, elaborat de către compania franceză SEURECA din sursele financiare alocate de UE.
Astfel, la prima etapă se prevede reabilitarea decantoarelor primare, rezervoarelor biologice şi decantoarelor secundare, precum şi construcţia instalaţiilor noi de pretratare, îngroşarea excesului de nămol biologic, fermentarea anaerobă în metantancuri a nămolurilor, cu producerea energiei electrice şi termice, deshidratarea mecanică a nămolului, cu depozitarea acestuia şi utilizarea ulterioară pe câmpurile agricole în calitate de îngrăşăminte organice, în conformitate cu prevederile secţiunii nr. 11 la HG nr. 1157 din 13.10.2008 cu privire la aprobarea Reglementării tehnice „Măsurile de protecţie a solului în cadrul practicilor agricole”.
Etapa doi, pe termen lung, prevede modernizarea totală a staţiei, cu construcţia instalaţiilor treptei pentru eliminarea azotului şi fosforului din apa uzată epurată, inclusiv treapta de epurare fizico-chimică de înlăturare a fosforului, dotarea cu instalaţii de preparare a reagenţilor, instalaţii de dozare, amestecare şi decantare a elementelor chimice formate cu filtrarea concomitentă a apelor uzate epurate, înainte de deversare în râu, prin strat de nisip şi cărbune activ.
Diana Munteanu
