Galina Braniște este o antreprenoare din oraşul Soroca. Are 36 de ani şi împreună cu soţul Vitalie educă doi fii: Vlad şi Leonardo. După ce au muncit în străinătate, familia Branişte a revenit acasă, unde a pus bazele unei afaceri în domeniul frumuseţii. Galina administrează afacerea şi totodată oferă mai multe servicii în domeniu, iar soţul o susţine în toate. Nu a fost uşor, dar cu multă perseverenţă, efort şi încredere în ceea ce-ţi propui să faci — reuşeşti, este convinsă femeia. „Un salon de înfrumusețare este o dorință mai veche a mea”, s-a confesat Galina, care a acceptat să desfire calea parcursă de la un vis până la realizarea lui.
Îndrăgostită în artă de mic copil
Domeniul frumuseţii, în care, pe lângă cunoştinţe, muncă şi profesionalism, creativitatea şi fantezia sunt indispensabile, nu este deloc o alegere întâmplătoare pentru tânăra antreprenoare. „De mică eram cu creionul în mână, desenam peste tot. Mama a observat abilitățile mele şi în scurt timp m-a înscris la Şcoala de arte pentru copii din orașul Soroca”, îşi aminteşte Galina. Deși era greu de circulat din satul natal aflat la 15 km de oraş, unde este şcoala, a frecventat regulat, cu drag de pictură. Uneori, când electricitatea era oferită doar câteva ore în zi, îşi făcea temele la flacăra lumânării. Talentul şi lucrările sale au fost apreciate și de comisia de admitere la Colegiul de Arte din Soroca, unde a aplicat ulterior, devenind artist plastic și pedagog în domeniu. Astfel și-a legat oficial viața de artă. Caracterul puternic și ambiția au stat la baza fondării unei filiale a Şcolii de arte plastice pentru copii în satul natal. Acolo a predat pictura unui grup de copii timp de un an. „Erau vremuri grele, îşi aminteşte Galina, mi-a fost oferit un spațiu în școală. Tatăl meu a reparat podeaua, tot el mi-a comandat la un meșter 12 șevalete. Eu am vopsit pereții… Copiii erau bravo. Cât despre salariu, nu era deloc motivant, astfel, ca mulți alții, am plecat peste hotare, la muncă”.
Pasiunea pentru artă a stat şi la baza afacerii
Împreună cu soţul au muncit în Portugalia 12 ani, acolo s-a născut şi cel de-al doilea fiu al lor. „Munceam în Portugalia, dar tot eram cu gândul să revenim acasă, niciodată nu m-am gândit că vom rămâne acolo. Am investit în țară, ne-am procurat locuinţă aici, mai aproape de familiile noastre, de părinți. E bine peste hotare, e bine să faci un ban, e cultură…, dar acasă este acasă”. Fiind în străinătate, Galina nu s-a lăsat de marea ei pasiune — pictura. Câteva lucrări vândute înfrumuseţează casele portughezilor.
Totuşi, familia Branişte îşi croia un viitor acasă. „Înainte de a reveni mă gândeam cu ce să mă ocup. Aveam o listă de ocupaţii, toate aveau tangență cu arta, cu ce aș putea face eu: coafură, frizură, machiaj. Ceva în domeniul frumuseții. Mă vedeam oricum cu pensula în mână”, deapănă povestea antreprenoarea.
Printre ideile de afaceri, aveau prioritate cele creative. În scurt timp, Galina a decis să studieze arta machiajului şi să frecventeze cursuri de cosmetologie. Pentru a nu pierde timpul, a început să se informeze independent, citind cărţi de specialitate, răsfoind site-uri specializate, informându-se. „La revenire în ţară a fost foarte greu. Fiul mai mare a început școala, eu am aplicat la cursuri de machiaj și cosmetologie desfăşurate în capitală. Circulam de la Soroca la Chișinău, începeam ziua la 05.00, iar la 17.00 trebuia să ajung înapoi la Soroca să-mi iau fiul de la grădiniță. Citeam mult, seara în loc să petrec timpul cu familia sau cum obișnuiesc majoritatea oamenilor, la televizor, eu citeam despre masaj, organismul uman, piele etc.”.
Să începi a studia un domeniu de la zero după 30 de ani nu este uşor, susţine Galina, dar este posibil. Mai mult, trebuie să te dezvolţi, timpurile când existenţa femeilor se reducea doar la rolul de soţie, mamă şi gospodină au trecut, este convinsă femeia. „Am început să studiez toate acestea la 33 de ani. Pot spune că nu e târziu niciodată să înveți, să te dezvolți. Sunt persoane care au diplome în diverse domenii și dacă nu se angajează, se pierd cu firea, cedează… În orice domeniu trebuie să vrei, să nu-ți fie frică să mai faci un pas. E greu. Erau zile în care așteptam să vină cineva, să lucrez… când credeam că nu reușesc și că mă întorc la muncă în Europa. Dar am rezistat și merg înainte. Totul vine treptat”.
