Evenimentele din ultimii ani au scos în evidenţă unele vulnerabilităţi pe care Republica Moldova le are din punct de vedere al securităţii energetice. Astfel, dependenţa de gazele naturale de import continuă să fie una accentuată, iar situaţia de pe piaţa energiei electrice, chiar dacă sunt şi unele tendinţe pozitive, totuşi nu lasă loc de prea multe concluzii optimiste, atunci când vorbim despre securitatea energetică. Moldova şi-ar putea reduce dependenţa de gazele naturale, însă cu condiţia că ar dezvolta în ritm accelerat piaţa energiei electrice, în special producerea acesteia. Şi, în opinia mea, aceasta ar trebui să devină o prioritate pentru noi, mai ales că, în scurt timp, se aşteaptă schimbări majore ca urmare a preconizatei sistări a tranzitului de gaze naturale ruseşti prin Ucraina. Nu este exclus că sistarea tranzitului menţionat va afecta la modul serios activitatea Centralei de la Cuciurgan, care, la moment, este principala sursă de aprovizionare cu energie electrică a Republicii Moldova.
Pentru a înţelege mai bine ce provocare stă acum în faţa Republicii Moldova, voi descrie tabloul general pe care-l avem în ceea ce ţine de producerea energiei electrice. La moment, în Republica Moldova, principala sursă de energie electrică sunt centralele termice care funcţionează pe bază de gaz, cărbune și păcură, cu o putere instalată totală de 2881,4 MW. Puterea disponibilă а grupurilor electrice care au posibilitatea de a funcţiona pe bază de gaz este de 1881,4 MW; а grupurilor electrice care au posibilitatea de a funcţiona pe bază de cărbune – 800 MW; а grupurilor electrice care au posibilitatea de a funcţiona pe bază de păcură – 1844 MW. Restul energiei electrice este generată din contul resurselor hidraulice și surselor regenerabile de energie. Astfel, puterea instalată a centralelor hidroelectrice este de 64 MW; a centralelor electrice fotovoltaice – 153,13 MW; a centralelor electrice eoliene – 151,2 MW; a centralelor electrice pe biogaz – 7,05 MW.
Energia produsă pe malul drept al Nistrului nici pe departe nu ne poate asigura acoperirea necesităţilor reale. Spre exemplu, cea mai mare parte de energie electrică, circa 78% din cantitatea totală achiziţionată pe durata anului trecut, a fost de la MGRES, însumând 3 278 475 MWh. CET-urile din Chișinău și Bălți au produs în total aproximativ 14% din necesarul de energie (605 216 MWh). Alte aproximativ 2%, sau în jur de 81 de mii MWh au produs centralele de energie regenerabilă. În acelaşi timp producerea energiei pe bază de soare, vânt și biogaz s-a ridicat la un nivel similar celui înregistrat de CET Bălţi. Energia electrică importată a constituit în 2023 circa 6% (aproximativ 250 mii MWh) – din România şi Ucraina.
Acum, când ştim că, Ucraina abia de face faţă propriilor necesităţi, iar Centrala de la Cuciurgan ar putea întâmpina anumite dificultăţi începând cu anul viitor, trebuie să ne gândim serios cum facem faţă unor eventuale provocări pe termen scurt, mediu şi lung. Având în vedere specificul Republicii Moldova, eu cred că atenţia noastră trebuie să se îndrepte spre centralele electrice fotovoltaice. Apropo, alocațiile bugetare pentru acoperirea parțială a cheltuielilor populației pentru resursele energetice în sezonul rece din ultimii ani însumează miliarde de lei, iar acest lucru trebuie să fie un argument în plus pentru autorități, în vederea ajustării cadrului legal aferent producerii energiei electrice verzi, în scopul atragerii investițiilor și diminuării dependenței de resursele energetice de import. Dezvoltarea accelerată a acestui domeniu ne poate ajuta să soluţionăm măcar parţial problema care capătă contur tot mai pronunţat. Cu atât mai mult că legislaţia a devenit destul de „prietenoasă” cu cei ce doresc să facă investiţii în acest domeniu. Au apărut oportunităţi şi ele trebuie valorificate. Pentru că, în final, aceasta înseamnă nu doar business, ci şi consolidarea securităţii energetice a Republicii Moldova.
