Pe lângă multiplele sale efecte şi consecinţe, războiul din Ucraina a însemnat şi o mulţime de provocări pentru piaţa construcţiilor din Republica Moldova. Astfel, pe lângă problemele suplimentare ce ţin de logistica regională, fluxul masiv de refugiaţi a condus la creşterea cererii de spaţii locative (atât pentru achiziţie, cât şi pentru chirie). Iar deficitul de spaţiu locativ este o mare provocare căreia companiile de construcţii autohtone vor trebui să-i facă faţă în viitorul apropiat. Cu atât mai mult că presiunea la nivel de creşteri a preţurilor se resimte deja şi aceasta afectează serios şansele celor ce doresc să închirieze sau să procure o locuinţă.
Datele statistice făcute publice în ultima perioadă cu diverse ocazii arată că de la începutul războiului din ţara vecină prin Moldova au trecut aproape un milion de refugiaţi. Peste 112 mii dintre aceştia au rămas în Republica Moldova, iar circa 25% din ei deja şi-au făcut un rost aici, găsindu-şi şi un loc de muncă. Alte circa 23% sunt în căutare de oportunităţi, ceea ce indică că prima opţiune pentru ei, de asemenea, este să rămână în Republica Moldova. Cu siguranţă, şi o bună parte din ceilalţi refugiaţi vor da dovadă de aceeaşi abordare, iar aceasta înseamnă o creştere a populaţiei Chişinăului cu minimum 10%. Or, cea mai mare parte a refugiaţilor ce rămân în Moldova aleg Chişinăul. Şi acest lucru este lesne de înţeles – aici e mai uşor să-ţi găseşti un loc de muncă plătit decent, infrastructura e mai dezvoltată, bariere lingvistice practic nu există, la fel cum nu există nici mari diferenţe culturale etc. Cu alte cuvinte, unui refugiat din Ucraina îi este mult mai uşor să se regăsească şi să se încadreze în rândurile locuitorilor capitalei decât a celor din oricare altă regiune a ţării.
Nu aş vrea să par cinic, dar eu sunt deprins să spun lucrurilor pe nume, oricât de dur ar suna ele – venirea refugiaţilor în Chişinău are suficiente efecte benefice pentru noi: unii dintre ei au deschis afaceri şi contribuie direct la dezvoltarea economiei Republicii Moldova, iar alţii au suplinit deficitul de angajaţi, care se resimte acut în Republica Moldova (chiar dacă problema nici pe departe nu poate fi considerată soluţionată măcar parţial). Dar, dincolo de aceste momente, există şi altele, care deja de pe acum ar trebui să ne dea de gândit. În primul rând, e vorba de deficitul ce se creează pe piaţa imobiliară odată cu afluxul masiv de refugiaţi din Ucraina. În special, e vorba de piaţa imobiliară din Chişinău. Şi aceasta impune noi abordări.
Situaţia creată este un indiciu clar că piaţa construcţiilor, în special în capitală, trebuie impulsionată. Acea diminuare de 2,5%, înregistrată oficial în 2023 în domeniul construcţiilor, este un semnal alarmant. Părerea mea personală este că trendul trebuie inversat şi, prin acţiuni concrete, statul să se asigure că în anul 2024 în acest domeniu de maximă importanţă nu vom avea descreşteri. Iar pentru aceasta, în primul rând, trebuie revăzută modalitatea de atribuire a autorizaţiilor de construire în capitală. În ultimii ani, trendul în acest domeniu a fost unul negativ, lucru total inacceptabil în lumina tendinţelor la care m-am referit mai sus.
Cu alte cuvinte, a venit timpul să fie regândită atitudinea faţă de domeniul construcţiilor. Şi aceasta nu e atât o dorinţă a companiilor de construcţii, cât o necesitate stringentă. Or, dacă nu vor fi întreprinse acţiuni concrete, riscăm să ne confruntăm cu un declin şi cu un deficit şi mai mare pe piaţa imobiliară.
Viorel Godea, director general al companiei de construcţii „Lagmar”
