În cadrul unui interviu acordat pentru www.provincial.md, Vasile Coşneanu, preşedintele Asociaţiei Obşteşti „Tutun Moldova”, a vorbit despre cum a fost anul 2024 pentru fermierii de tutun din Moldova, eforturile depuse de Asociaţie în vederea sensibilizării factorilor decizionali asupra problemelor existente, dar şi despre unele acţiuni ce se impun pentru revigorarea ramurii.
Provincial: Domnule Coşneanu, de regulă, în ianuarie şi februarie se fac bilanţurile anului ce a trecut. Cum a fost 2024 pentru fermierii de tutun din Moldova?
V.C.: Din păcate, estimările noastre iniţiale şi anume că anul 2024 ar fi putut deveni un an relativ bun pentru ramura de cultivare a tutunului din Republica Moldova nu s-au adeverit din cauza secetei severe cu care s-a confruntat întreaga ţară. Astfel, din cele circa 400 hectare cultivate cu tutun două treimi au fost afectate (compromise) de secetă. Aceasta a redus practic la zero efortul puţinilor fermieri de tutun din Republica Moldova de a menţine şi de a readuce la viaţă una din ramurile care cândva era de bază pentru economia naţională. Voi aminti şi cu această ocazie că, în ultimele decenii, industria tutunului în Republica Moldova s-a aflat într-un declin continuu. Dacă în 1985, în Moldova se cultiva tutun pe aproximativ 77 mii hectare, la începutul anilor 90 ai secolului trecut – pe 32 mii hectare, atunci în 2024 au fost recoltate sub 400 ha. Indiferent de această situaţie, noi rămânem optimişti şi considerăm că ramura de cultivare a tutunului poate redeveni din nou un pilon de bază al economiei naţionale, care poate asigura circa 40 mii noi locuri de muncă pe termen scurt şi mediu, iar PIB-ul ţării poate creşte în fiecare an cu câte 1% numai pe seama ramurii pe care o reprezentăm. Însă, pentru aceasta e nevoie şi de o minimă implicare din partea statului.
P: Ce aveţi în vedere la concret, atunci când vorbiţi despre implicare din partea statului?
V.C.: Anul trecut am adresat câteva scrisori deschise factorilor decizionali, solicitând suport din partea statului pentru ramura pe care o reprezentăm. Iar o formă potrivită de suport ar fi subvenţiile. Producătorii de tutun ar trebui susţinuţi de către stat în aceeaşi manieră cum sunt susţinuţi, spre exemplu, producătorii de sfeclă de zahăr – o ramură care, de asemenea, a fost în declin în ultimii ani. Astfel, dacă acum zece ani în Republica Moldova erau circa 200 de agricultori care creşteau sfeclă de zahăr, acum vorbim despre doar 60-70 de producători, iar în această ramură sunt antrenaţi circa 3000 oameni preponderent din localităţile rurale. Factorii decizionali au decis să acorde subvenţii producătorilor de sfeclă de zahăr, iar rezultatul nu a întârziat să apară. Numai în sezonul 2023-2024 suprafeţele plantate cu sfeclă de zahăr au crescut cu circa 3000 ha (comparativ cu sezonul 2022-2023) şi au ajuns la 14 500 ha. Deci, statul manifestă interes pentru un domeniu în care activează circa 3000 cetăţeni, dar de ce să nu manifeste interes pentru un domeniu care poate asigura circa 40 000 noi locuri de muncă?!
P: Dar, din câte cunoaştem, subvenţionarea cultivării tutunului este interzisă în Moldova.
V.C.: Aşa este, însă aceasta e doar o chestiune ce ţine de voinţă politică. Art. 3 alineatul 2 din Legea privind controlul tutunului prevede că „se interzice subvenţionarea directă şi indirectă, acordarea de alocaţii din fondurile publice sau stimularea de către stat în alt mod a activităţilor legate de cultivarea şi prelucrarea tutunului, fabricarea şi comercializarea produselor din tutun”. În opinia mea, este o prevedere inutilă, care contravine intereselor reale ale statului şi ea trebuie eliminată. Noi încercăm să fim, vorba aia, „mai sfinţi ca Papa de la Roma”. Eu nu voi intra în detalii şi nu voi preciza cui anume convine această prevedere legală, dar, cu siguranţă, ea nu are nimic în comun cu interesele economice reale ale statului Republica Moldova. Majoritatea ţărilor în care există condiţii climaterice prielnice pentru creşterea tutunului subvenţionează această ramură, numai Moldova – nu. Şi nu trebuie să căutăm exemple demne de urmat peste mări şi ţări – e suficient să analizăm practica pe care o are în acest sens România şi să o implementăm şi la noi, pentru că realmente e una de succes. Este absolut evident că abordarea faţă de subvenţionarea producerii tutunului în Moldova trebuie schimbată.
P: Aţi putea deschide parantezele pentru a înţelege cum funcţionează sistemul de subvenţionare în acest domeniu în România?
V.C.: Da, desigur. Sistemul, de altfel, este unul destul de simplu – în România se acordă subvenţii pentru fiecare hectar recoltat. Acesta este un ajutor real pentru producători, care au şi o motivaţie în plus de a efectua noi investiţii, ceea ce se răsfrânge benefic asupra economiei ţării. Relevante în acest context sunt şi exemplele ţărilor care acordă subvenţii pentru fiecare kilogram de tutun exportat. Pe această cale sunt susţinuţi atât producătorii locali, cât şi sunt stimulate exporturile, ceea ce se expune benefic asupra balanţei comerciale a ţărilor respective. Toate aceste exemple trebuie studiate şi preluate şi în Republica Moldova. A venit timpul ca statul să reiasă din interesele reale pe care le are şi să acţioneze corespunzător, inclusiv să susţină investiţiile în infrastructura specifică domeniului de cultivare a tutunului.
P: Despre ce investiţii vorbiţi?
V.C.: Despre investiţiile în elemente de infrastructură, cum ar fi: serele, căsuţele de uscare, camerele de uscare, spaţiile de depozitare. De asemenea, vorbim şi despre investiţii în tehnică agricolă. Stimularea acestor investiţii ar da un impuls serios dezvoltării ramurii şi ar pune o bază solidă pentru sporirea rolului ei în economia naţională.
P: Cum credeţi că va fi anul 2025 pentru domeniul pe care-l reprezentaţi?
V.C.: Sperăm să fie mai bun decât precedentul şi să devină unul în care să iasă în evidenţă un trend de dezvoltare ascendent. Totodată, suntem conştienţi de tendinţele climaterice care se aprofundează de la an la an şi care, din păcate, pun o presiune anume pe fermierii de tutun. Dar, rămânem optimişti şi continuăm lupta, pentru că noi chiar credem că ramura cultivării tutunului poate redeveni una de bază în economia naţională.
