În anul curent, tradiționalul concurs raional al declamatorilor, organizat și desfășurat de Secția Cultură Rezina, a fost dedicat creației lui Andrei Lupan și a avut loc în ziua de 27 martie curent, purtând genericul „Andrei Lupan – frate al pământului”, fiind prilejuit de aniversarea a 110-ea din ziua nașterii scriitorului (15 februaire 1912). 43 de participanți, reprezentanți ai 26 de biblioteci publice din raionul Rezina, însoțiți de bibliotecare, părinți, rude, erau deja în Sala mică a Palatului raional de Cultură „Nicolae Lupov”, trăind din plin emoția dinaintea ieșirii pe scenă, informează PROVINCIAL cu referire la Consiliul raional Rezina.
Prestația participanților a fost apreciată de către un juriu, din care au făcut parte: Angela Racu, șeful Secției Cultură Rezina, președintele juriului; Angela Ursache, specialist principal în domeniile biblioteci, patrimoniu, muzee în Secția Cultură, secretarul juriului; Serafima Borgan, consilier raional, fost deputat în Parlamentul Republicii Moldova, membru al juriului; Varvara Rusu, veteran al culturii, fost șef al Secției Cultură Rezia, membru al juriului; Aculina Popa, specialist principal în domeniile învățământ artistic, activitate de amatori și creație populară în Secția Cultură Rezina, membru al juriului.
În debutul activității, moderatorul a procedat la o scurtă incursiune în biografia și creația scriitorului Andrei Lupan, după care cei prezenți în sală au fost salutați de către Angela Racu, șeful Secției Cultură Rezina. Dumneaei a vorbit despre scopul concursului, despre importanța cunoașterii multilaterale a vieții și procesului literar din țara noastră în diferite perioade istorice, dorindu-le succese participanților, ce urmau să-și încerce puterile în concursul declamatorilor.
Fostul deputat în Parlametul Republicii Moldova, Serafima Borgan, le-a vorbit celor rpezenți despre imaginea țăranului și a satului moldovenesc în creația lui Andrei Lupan, menționând și necesitatea manifestării dragostei pentru acest pământ, pe care ne-am născut, unde ne ducem traiul și patrioți ai căruia trebuie să fim.
Participanții la concurs au evoluat în ordinea recepționării ofertelor de participare, în urma selectării celor mai buni la etapa locală, defășurată în localități de către angajații bibliotecilor publice. Participanții au fost repartizați în trei grupe de vârstă – 7-14 ani, 15-19 ani și 20+ ani. Cei mai mici, cu vârsta de 8 anișori, au fost: Ștefan Grosu, Sofia Costin și Damiana Mirzahanov, la polul opus situându-se Ana Lupașco de 63 de ani. „Legea găzduirii”, „Poezia”, „Dor”, „Lenea”, „Mea culpa”, „Luceafăr”, „Primăvara”, „Monolog”, „Pentru cea din urmă oară”, „Fântâna lui Pahoma”, „Înlănțuiri”, „Comedie”, „Hat în hat și față-n față”, „Sat uitat”, „Vărul Simion”, „Premiantul”, ”Soarele” și bineînțeles, cunoscutul „Tărăboi”, provocat în sat de lelea Grăchina lui Tănase, mamă-eroină, au răsunat de pe scenă în ziua concursului, fiind redate pentru spectator așa cum le-au înțeles și simțit participanții.
Procesul de jurizare s-a dovedit a fi chiar dificil, or, participanții se dovediseră a fi buni și foarte buni. În urma deliberărilor, verdictul juriului a fost următorul:
Categoria 7-14 ani:
– locul I – Sofia Costin, 8 ani, satul Gordinești, și Sabina Cozonac, 9 ani, satul Cuizăuca;
– locul II – Nicoleta Vlas, 9 ani, satul Piscărești, și Tatiana Botnari, 13 ani, satul Slobozia-Horodiște;
– locul III – Ana Chiabur, 9 ani, satul Gordinești; Vlada Bolganschi, 10 ani, orașul Rezina; Lilia Franțuz, 14 ani, satul Slobozia-Horodiște.
Categoria 15-19 ani:
– locul I – Alexandrina Corcesu, 15 ani, și Diana Cojocari, 16 ani, ambele din satul Țareuca;
– locul II – Andreea Ureche, 15 ani, satul Ghiduleni, și Rada Davidenco, 15 ani, satul Saharna Nouă;
– locul III – Valeria Cazac, 16 ani, satul Mincenii de Jos, și Ilona Măcinoi, 17 ani, satul Ignăței.
Categoria 20+ ani:
– locul I – Ana Lupașco, 63 de ani, satul Cinișeuți, și Anastasia Morozan, 33 de ani, satul Bușăuca;
– locul II – Maxim Grădinari, 20 de ani, satul Solonceni, și Maria Lupașco, 24 de ani, satul Cinișeuți;
– locul III – Martina Măcinoi, 48 de ani, satul Ignăței.
În posesia Premiului Mare a intrat rezineanul Ion Istrati de 14 ani, iar Premiul juriului a fost câștigat de Maria-Magdalena Socol, 13 ani, din satul Țahnăuți.
Toți participanții au primit diplome din partea organizatorilor, dar și premii bănești, și cărți semnate de către scriitorul Ion Cuzuioc, născut în satul Țareuca, cărți pe care autorul ni le-a dăruit cu mare drag.
Astfel a trecut la Rezina ziua de 27 martie 2022 – mai multă lume bună a fost împreună, adunată dintr-o intenție frumoasă și care demult își cerea și avea dreptul la viață – intenția de a aduce în atenția consumatorilor de literatură de diferite vârste opera scriitorului Andrei Lupan, pe nedrept trecută în anii de la urmă cu vederea, acoperită de pânza uitării.
Andrei Lupan, unul dintre cei 7 copii ai Nadejdei şi ai lui Pavel Lupan, s-a născut la 12 februarie 1912, la Mihuleni, un sat din raionul Șoldănești. De menționat că la 1912, când s-a născut scriitorul, satul făcea parte administrativ-teritorial din raionul Rezina. La Mihuleni scriitorul îşi petrece copilăria, absolveşte patru clase primare la şcoala din localitate. După absolvire, Andrei Lupan îşi continuă studiile la Școala agricolă din Cucuruzeni. În anul 1929, îl aflăm deja înscris la Școala de viticultură şi vinificaţie din Chişinău. Este absolvent al Institutului Agricol „M. V. Frunze” din Chişinău. În 1932 a debutat cu poezia „Biografie” în periodicul bucureştean „Adevărul literar şi artistic”. După război editează mai multe cărţi de versuri, piesa „Lumina” (1948), volumul de publicistică „Cărţile şi răbojul anilor” (1969), „Scrieri” în trei volume (1973). A tradus din Shakespeare, Puşkin, Lermontov, Nekrasov, Şevcenko, Gorki ş. a. În 1967 este distins cu Premiul de Stat al RSSM. A fost preşedinte al Comitetului de Conducere al Uniunii Scriitorilor din RSSM, preşedinte al Sovietului Suprem al RSSM. S-a stins din viaţă la 27 august 1992, la Chişinău.
În anii când în Republica Moldova era atestată o adevărată criză e editării literaturii, Andrei Lupan a avut curajul să spună lucrurilor pe nume, fiind omul responsabil, ce cunoştea măsura valorilor, nu agrea mediocrităţile, nu agrea profitorii.
La Congresul al III-lea al Scriitorilor din Moldova (în 1965), el a pus accentul pe necesitatea promovării limbii literare, a scriitorilor clasici, în termenii în care acest lucru era posibil în acele condiţii, când era nevoie şi de multă diplomaţie, de probitate morală în rândurile colegilor de la Chişinău şi de autoritate care să depăşească limitele geografice ale ex-RSSM-ului. Se ştie, de asemenea, cum a luptat Andrei Lupan pentru a obţine permisiunea de a inaugura la Chişinău o Alee a Clasicilor.
Potrivit directorului adjunct al Institutului de Filologie, Nina Corcinschi, creaţia lui Andrei Lupan trebuie analizată şi apreciată, raportând-o la timpul în care a fost scrisă. Iar criticul literar Ion Ciocanu a subliniat că Andrei Lupan a avut un orizont de cultură care depăşea timpurile de atunci.
Pe parcursul anilor de la urmă, personalitatea lui Andrei Lupan și creația lupaniană au avut interpretări diverse. Unii critici literari susțin că Andrei Lupan a scris o literatură angajată, alții menționează fenomenul specific veritabilei poezii: chipul poetului este identificat imaginii lui, ce se desprinde din creație. În critica literară moldovenească s-a vorbit insistent și de caracterul popular al poeziei lupaniene.
Nu putem citi şi înţelege destinul scriitorului Andrei Lupan fără să cunoaștem unde s-a constituit și în ce perioadă: în anii interbelici, în anii războiului şi ai foametei… şi care au mai urmat. Aceste file de istorie nu se lasă cu una, cu două explicate şi nu sunt cunoscute pentru toată lumea. ”Însă un început, în acest sens, ar fi încercarea noastră de a spulbera ambiguitatea care planează deasupra unei figuri emblematice pentru peisajul literar basarabean postbelic, cum este Andrei Lupan”, scrie Ana Bantoș, critic literar. Și unii scriitori au lăsat în urmă mărturii epistolare despre Andrei Lupan, cum ar fi Ion Druță, George Meniuc, Mihai Cimpoi și alții.
Pe răbojul anilor de viață și activitate, Andrei Lupan a înscris numeroase și valoroase lucrări – originale și traduse, lirice, epice, dramatice, publicistice, versuri și proză pentru copii, în toate manifestând o proprie simțire a omului și a pământului, îndeosebi a omului ce lucrează pământul. Prevalatorie este opera lui poetică. A fost însă și un remarcabil publicist, cu un profund spirit analitic și cu un înaripat ideal de valori umane, calități prețioase la ziua scrierii acestor lucrări, dar la fel de prețioase, poate și mai prețioase, și la ziua de astăzi, când vâltorile reformiste, deseori, inversează scara valorilor, așezând în capul mesei ceea ce defel nu este întru binele omului și al societății în general.
