În cadrul unui interviu acordat portalului Provincial.md, primarul satului Ghidighici din municipiul Chișinău, Serafim Isac, a vorbit despre importanța unui dialog continuu cu locuitorii satului, situația cu privire la drumuri, despre cum motivează tinerele familii să rămână în localitate, dar și alte aspecte importante din viața localității.
P.: Am observat că, în ultima vreme, realizați „întâlniri live” cu locuitorii din Ghidighici prin intermediul unei rețele de socializare. Cât de eficiente sunt acestea, preconizați și altele?
S.I.: Evident, e vorba de transparența activității Primăriei și una dintre modalități este dialogul dintre primar și consăteni. Eu, între timp, mi-am făcut un număr impunător de peste 4000 de săteni-prieteni pe Facebook, îi cunosc foarte bine, ei adresează întrebări – eu le răspund. Una dintre activități, care, cred că, ar putea să aibă izbândă, ar putea fi comunicarea. Acum tehnica permite, astfel am efectuat primele emisiuni în direct, de la ora 19 până la 20. Dintr-o analiză pe care am făcut-o, reiese că e prea des dacă organizez asemenea emisiuni în fiecare săptămână, fiindcă sunt aceleași întrebări. Astfel, ca să facem o pauză între ceea ce am făcut și ceea ce urmează să facem, am decis ca emisiunea să fie o dată în lună, ca, apoi, să răspund la întrebările sătenilor. E un dialog cu sătenii cu privire la situația social-economică-culturală a satului.
M-ați întrebat cât de eficientă este această comunicare pe internet, e foarte eficientă, sunt sute de aprecieri, eu aș spune că vreo 85-90% sunt cei care acceptă politica, celelalte sunt cele „când veniți pe la noi?”, „nu e bine”. Oamenii nu au avut niciodată condiții și acum vor să facă imediat aceasta, dar este imposibil. Eu le înțeleg supărările lor, dar trebuie să înțeleagă și ei că noi nu putem să facem totul într-un an. Da, eu suport și critica, adun plângerile sătenilor de pe străzi, ca să văd motivație și dorință pentru schimbări. Aceste emisiuni le urmăresc și sătenii noștri de peste hotare, astfel ei aprobă activitățile.
P.: Localitatea dvs. se află la doar 7 km de Chișinău, dar cât de aproape sunt relațiile dvs. cu municipalitatea Capitalei?
S.I.: Sprijinul cel mai mare îl avem de la municipiul Chișinău, ne ajută cu proiecte chiar și când a fost vorba de acoperișul gimnaziului, pe care deja l-am finalizat și ne bucurăm foarte mult. Iarăși, în acest gimnaziu avem un proiect finanțat de municipiu, în ceea ce ține de electrificare. Primăria în această privință ne ajută și e clar că suntem mulțumiți.
P.: Care este situația în localitate în ceea ce privește drumurile?
S.I.: Drumurile, ca în fiecare an, sunt cu defecte. Avem mai multe modalități de asfaltare, primul este reparația drumurilor din Fondul Rutier, deja s-a semnat contract cu firma care a câștigat și îi vom vedea deja pe drumurile publice ale satului. Ceea ce ține de al doilea – avem deja străzi pe care urmează să le asfaltăm capital. Anul trecut am asfaltat mai mult de 1 km pe o stradă, care duce spre ambulatoriu, dar urmează deja altă parte. Îl vom asfalta imediat, dar după ce vom face altă procedură, fiindcă noi am decis ca WC-ul de afară deja să nu mai existe și, de aceea, am propus un auditoriu special ca să construim un grup sanitar și după aceasta urmează canalizarea respectivă. Nu poți face una fără alta, e un lanț.
Noi mai avem un proiect de asfaltare de un milion de lei, evident că, deja am găsit și locul undeva fi. Cel mai principal este că în direcția dată, aproape jumătate de sat se deplasează zilnic: vin la grădiniță, farmacie, market, școala primară. Până acum era o stradă cu noroi, dar acum a fost organizată licitația, este deja și câștigătorul. Evident că, în timpul cel mai apropiat vom realiza și proiectul acesta de 1 milion de lei.
Nu vreau să spun că totul e ideal, drumuri sunt multe, iar noi le facem pe cele principale, unde circulă cele mai multe mașini. Avem probleme și în ceea ce ține de tehnică, avem nevoie de un greider. Aceasta ne oprește, fiindcă, practic, tehnică nu avem și împrumutăm.
P.: Odată ce localitatea este în apropiere de Chișinău, locuitorii au posibilitatea să activeze în Capitală, unde sunt mai multe locuri de muncă. Cum stau lucrurile la acest capitol la Ghidighici?
S.I.: Evident că, omul este în căutarea locului de muncă cel mai bine plătit. Dat fiind faptul că oamenii au rămas doar cu cotele, dar tehnică nu au, sunt asociații care le prelucrează, care sădesc pomi. Aceasta e îmbucurător, dar se pierde interesul acesta față de pământ, dar chiar și față de vite. Dacă odată erau cirezi cu aproape 60-70 de bovine, acum, cu părere de rău, putem să numărăm doar câteva. Oamenilor le este mai simplu să meargă să cumpere un 1 litru de lapte la magazinul de firmă, decât să îngrijească de o vită, care necesită foarte multă atenție. Totuși, majoritatea dețin păsări, chiar și capre, cum zic bătrânii – „se mai iau cu un animal”.
Partea bună e că oamenii au posibilități să meargă la Chișinău, dar de aici apare o problemă la noi, cu cât suntem mai aproape de oraș, cu atât mai mult ducem lipsa de specialiști, care merg la salarii mai mari. Iată acum noi ducem lipsă de contabil, vă dați seama, nu avem contabil mai mult de un an, pentru că e un salariu mizer aici, iar responsabilitatea este foarte mare. Pe când un contabil la Chișinău, poate să deservească 2-3 companii și primește de 3-4 ori mai mult, decât noi am putea să-i oferim. Iată aceasta e tragedia noastră – majoritatea specialiștilor buni merg în oraș, dar în sate nu mai rămân.
P.: Care este situația transportului din Ghidighici spre Chișinău? Potrivit unor informații publice, acestea nu corespund standardelor minime.
S.I.: Iată și primarulgeneral interimar, domnul Codreanu, menționează că la Ghidighici problema e rezolvată, într-adevăr ceea ce ține de autobuzul nr.46, dar mai este și microbuzul, acesta merge pe partea cealaltă a satului și iată… dar oamenii au de unde alege. Sunt probleme și că autobuzele sunt vechi, iarna este frig în ele, vara este insuportabil de cald, dar nu ține aceasta de Primărie. Deocamdată, însă, parcă e bine, autobuzul 46 vine până la 23:30 noaptea.
P.: În luna martie, chiar în centrul satului se găsea un morman de gunoi. Probleme de acest gen sunt și în continuare, ce ați întreprins pentru a evit pe viitor asemenea probleme?
S.I.: Aceasta e o temă dureroasă a noastră, nu numai în luna martie. Am avut probleme, groapa noastră e neautorizată, se află la nordul satului, dar acolo este un drum de țară, cu pietriș, practic, timpul acesta cât a fost până la Paște, fiindcă repede s-a făcut din iarnă în primăvară, în perioada asta nimeni nu s-a ridicat cu mașina. Evident că, gunoiul cel mai mult aici se adună, oamenii nu vor să achite, vin – aruncă, nu numai că nu achită, dar au venit și aruncat. Rezolvarea acestei probleme nu am obținut-o, fiindcă nu ține de primar, ține de un serviciu „municipal” pe care îl avem, cu o doamnă pe care nu am văzut-o de 3 ani, și fac tot posibilul să o disponibilizăm din lucru și nu reușim. O susțin consilierii, nu vor să o disponibilizeze. Nu se vrea să se facă ordine, chiar și acum sunt probleme cu acest gunoi. Nu vom schimba nimic până nu vom da aceste ambiții la o parte. Practic, jumătate de sat, care vine cu autobuzul, vine cu torba cu gunoi și aruncă, fără să achite. În toată lumea se plătește, dar la noi – nu. Oamenii vor să se folosească de un confort, dar să nu achite.
De 5 ori am pus la ordinea de zi în consiliu rezolvarea problemei date și de 5 ori a fost scoasă întrebarea dată, fiindcă pe ei nu-i agreează.
P.: Cum motivați tinerele familii să rămână în localitate? Ce ocupație poate avea un copil din Ghidighici?
S.I.: Noi deschidem acum Școala de Artă cu numele „Vasile Costin” și chiar acum suntem la etapa înregistrării. Se începe selectarea copiilor pentru a merge la 12 secții de cultură, deocamdată.
Mă bucur foarte mult de lumea care a adunat bani și rămân în sate. Iată, la rugămintea mea, chiar un caz, s-a întors o doamnă din Italia pentru a-și deschide o frizerie, doar că în oraș. Am rugat-o, neapărat, să rămână în sat. Avem noi o clădire construită cu 9 etaje și la primul etaj sunt toate condițiile, e un salon european, bine amenajat, frumos. Da, la început va avea greutăți, dar o să le depășească. Facem posibil nu numai să rămână acești oameni, dar și să activeze în sat. Acestea, însă, sunt unități. Ceilalți tineri lucrează în oraș, cea mai mare parte a plecat.
P.: Cu cine este înfrățit satul, ce beneficii aveți în baza acestor colaborări?
S.I.: La capitolul acesta vreau să spun că nu am avut noroc, am încercat cu mai multe localități din România și nu a luat foc. Acum, am mers într-un sat lângă Cluj, un sat foarte drăguț, ne-am întâlnit cu delegația primarului, am fost o delegație întreagă de consilieri și ne-am înțeles. Noi, aici, am pregătit toate documentele, acum urmează și partea cealaltă. Credem că, până la Hramul satului vom semna și acest Acord de Colaborare. Pe lista noastră mai sunt câteva sate, dar la capitolul acesta, deocamdată, nu avem ce comunica.
P.: La următoarele alegeri parlamentare, veți candida în cadrul unei circumscripții? Dar pentru un nou mandat la primărie?
S.I.: Ceea ce ține de parlamentare, eu vreau să stau acasă, am lăsat facultatea și am venit cu scopul acesta să fac bine satului meu. Nu vreau să apuc o bucată mai mare, fiindcă sunt suficiente activități în cadrul satului, astfel eu cred că nu, în nici într-un caz.
Referitor la un nou mandat la primărie, eu mi-am formulat niște idei, astfel ca să pot demonstra că sunt abil și am calități de a gestiona proiecte, cred că un mandat e prea puțin. Eu judec după sine, foarte greu am intrat în acest ritm. În prima parte a lui 2015, jumătate de an, practic, a fost pierdut. Eu am început de la 0, nici un proiect nu era în primăria noastră. Mai târziu, am învățat niște chestiuni, care e clar că iarna trebuie să faci proiectele și vara să le realizezi, ceea ce eu prima dată nu știam. Nu știam la ce ușă să bat, la cine să mă adresez, acum, de bine – de rău, avem 11 proiecte pe care le-am realizat anul trecut, la moment avem la vreo 13 milioane, pe care trebuie să le materializăm, avem un fond disponibil foarte bogat.
Mihaela Conovali
