Satele Moldovei îmbătrânesc şi pustiesc de la an la an. Tot mai multe case îşi caută un nou stăpân, din altele au rămas doar bucăţile de lut, din care au fost cândva ridicate. Datele recensământului din 2014 arată că în țara noastră sunt nouă sate care au rămas fără locuitori, opt dintre ele sunt la Nordul ţării, notează www.canal2.md.
Unul dintre satele în care nu găseşti urmă de om este și Frumușica Nouă din raionul Florești. În anii ‘80 ai secolului trecut, localitatea avea 30 de case. Apoi, migrația și sărăcia parcă ar fi măturat lumea de aici, iar utimul locuitor a murit în anul 2009.
Cândva plin de viaţă, şi satul Lelina din raionul Şoldăneşti a îmbătrânit, astăzi, la propriu. După desființarea fermei, în anul 1997, majoritatea tinerilor a plecat. Acasă au rămas doar bătrânii. Printre ei, şi Andrei Țicbeister, de 88 de ani. Orb şi neajutorat, acum, îşi plânge de milă. „Cei mai bătrâni au plecat (are în vedere că au murit) și am rămas eu și nu am pe nimeni aproape. Asistența socială nu își mai arată ochii, asistența medicală nici atâta”, a spus locuitorul satului Lelina, Andrei Țicbeister.
Singura alinare îi sunt radioul și televizorul. „Am un radișor de acesta mititel și ascult, aud multe noutățile, dar nu le țin minte pe toate. Am și un televizor, nu văd nimic la el, dar îi dau drumul și la acela măcar ascult. Mă tem că oi muți, nu ai cu cine schimba o vorbă. Zile (sutci) întregi stau și nu vine nimeni”, a spus locuitorul satului Lelina, Andrei Țicbeister.
Iar Ecaterina Țârțăvaza a crescut cinci copii. De mai bine de zece ani nu a mai auzit nimic de ei. „Am cinci copii şi oi muri şi nu ştiu unde. Unde-s plecaţi copiii? – Peste hotare-s toţi. Şi nici nu ştiu unde-s. Eu am avut un infarct acum doi ani şi nu vine nimeni măcar să mă caute”, a spus locuitoarea satului Lelina, Ecaterina Țârțăvaza.
Satul nu are niciun magazin. Iar cei cinci copii merg aproape doi kilometri pe jos până la școala din localitatea vecină. „Este aici o femeie care ne ajută. Ne ducem şi lucrăm, prăşim. Ne plăteşte ziua 100 de lei. Magazin nu-i, nimic nu-i. Pentru un toc de sărnici trebuie să alergăm tocmai la Salcia. O pacică de drojdie ceva, ne ducem pe jos,ne ducem la Salcia şi cumpărăm”
„Ai vrea să pleci din satul ăsta, e pustiu? – Sincer, da. Pur şi simplu, nu prea bine este aici. –Nu aveţi nici magazine? –Nu, la Salcia trebuie. –La distracţii tot la Salcia? – Da”.
Chiar şi aşa, fiecare localnic încearcă să se hrănească cum poate. „Prima dată am crescut trei, patru vaci. Pe urmă am început să cresc porci. Am mai făcut un iaz în faţa casei ca să mai vindem peştele. Ca să mai ieşim din situaţie, ca să trăim, să creştem copiii”
Primarul comunei Salcia spune că lipsa infrastructurii a determinat oamenii să fugă din satul. „Tinerii au simţit că au nevoie de alte condiţii şi au hotărât să se retragă în localitatea vecină, din componenţa căreia face parte cătunul”, a spus primarulul comunei Salcia, raionul Şoldăneşti, Alexandru Carpovici.
Datele recensământului din anul 2014 mai arată că în 118 sate locuiesc mai puţin de o sută de oameni.
