Lui Boris Levițchii i-a săltat inima din piept când a descoperit în apropierea blocului său de locuit o căsuță mică și cochetă, cu geamuri panoramice, în care forfotea de viață, iar pe frontispiciu scria cu litere mari și albe „Frizerie socială”. „Probabil că e o frizerie cu prețuri mici”, și-a zis el și s-a îndreptat într-acolo, după ce a văzut că edificiul e accesibil și pentru persoanele cu dizabilități locomotorii. Fiind utilizator de scaun rulant, Boris a intrat ușor în încăpere, fără a apela la ajutor, ceea ce i se întâmplă rar în Tiraspol.
Aflat în interiorul edificiului, a făcut ochii mari de mirare. A aflat că în această frizerie, unde totul miroase a nou și arată scump, vârstnicii și persoanele cu dizabilități pot fi tunse și bărbierite la jumătate de preț, ori de câte ori au nevoie. Patroana frizeriei i-a mai spus că pentru el aceste servicii vor fi gratuite și că va fi deservit fără rând.
Chipul bărbatului s-a schimbat vizibil după primele mișcări dibace ale tânărului frizer. Bărbatul s-a privit în oglindă și în colțul gurii i-a apărut un surâs, iar ochii i s-au luminat. S-a apropiat și mai mult de oglindă și, cu o ușoară jenă, a recunoscut că demult n-a mai fost cocolit așa. „Miroase așa delicat de la mine, ca în tinerețe. De parcă nici n-aș avea 81, ci 18 ani”, spune bărbatul.
„Și eu parcă-s alt om. Așa ferchezuit, parcă am dat jos câțiva ani”, îl susține din fotoliul de alături un alt bărbat cu păr cărunt, proaspăt aranjat.
Vorba se leagă repede, pentru că Boris e dornic de comunicare. De vreo cinci ani, de când i-a decedat soția, locuiește singur. Cei doi copii ai săi îi mai vin în musafirie, dar rar, că au și ei casele și grijile lor. De obicei, îi ruga pe ei să-l tundă cu un aparat electric, dar de când acesta s-a stricat a renunțat la tunsoare.
„Pereți casei mă acceptă și netuns”, glumește bărbatul. Deși a trecut prin mai multe greutăți, inclusiv un accident de mașină care l-a lăsat fără un picior, la cei 81 de ani ai săi, Boris susține că și-a păstrat simțul umorului, ca pe timpuri, și este „colacul lui de salvare”.
Pentru clienții care se deplasează cu greu, proprietara oferă servicii la domiciliu, la același preț ca în frizerie. Dar Boris Levițchii preferă să vină data viitoare tot la frizerie, unde a găsit inimă bună și urechi ca să-l audă. Singurul lucru pe care l-a regret la ieșirea e că n-a aflat de frizerie din februarie, de când s-a deschis. Și pentru prima dată în viața lui s-a gândit că ar vrea să-i crească părul mai repede.
Frizeria socială, singura de acest fel din orașul Tiraspol, este un vis împlinit al Nataliei Balan. L-a „copt” mulți ani, împreună cu soțul ei, Denis Cojuhari. Fiind orfan, Denis a crescut într-un orfelinat de tip familial împreună cu alți 20 de copii. Și-a zis de mic că atunci când va crește mare va ajuta pe alți oameni să înfrunte mai ușor greutățile vieții. La majorat a decis să învețe de frizer, pentru că i-a plăcut și era cea mai scurtă cale de a crea oamenilor o sărbătoare. Nu l-au speriat prejudecățile și unele replici ale cunoscuților că ar fi o rușine să practice „o meserie feminină”. A învățat repede și de șase ani o practică cu aceeași pasiune ca în prima zi.
Visul soților s-a împlinit la începutul anului 2023, datorită unui grant oferit de Suedia și Marea Britanie în cadrul proiectului PNUD „Dezvoltarea capacităților de export pe malurile Nistrului” (AdTrade). Cu cei 10 mii de dolari obținuți în cadrul proiectului PNUD/AdTrade, Natalia a procurat mobilierul, ustensilele și echipamentele necesare, începând cu fotolii și scafe și terminând cu sterilizatoare și foarfece profesioniste.
Datorită mentoratului obținut în cadrul proiectului, a reușit să lanseze frizeria ca și o afacere socială. Deși nu are încă venituri mari, și-a creat deja o rețea de clienți fideli: toți cei care doresc servicii profesioniste, oferite într-o atmosferă prietenoasă și cu produse de îngrijire calitative. Printre ei sunt și vârstnici, dar și tineri care își doresc o tunsoare modernă, însă sunt strâmtorați financiar. Ca să dezvolte afacerea, frizeria oferă și servicii la preț deplin, fără reduceri, iar cu timpul Natalia intenționează să diversifice gama de servicii.
„Dacă nu ar fi fost grantul, cred că nu ne-am fi decis să deschidem o asemenea frizerie și să putem oferi și servicii la jumătate de preț pentru persoanele vulnerabile. Investițiile inițiale erau prea mari pentru noi, iar veniturile sunt modeste la început. Suntem entuziasmați de ceea ce ne-a reușit la această etapă și cred că afacerea va evolua frumos, așa cum am prevăzut în business plan”, susține Natalia, economistă de meserie.
Natalia și Denis au făcut toate demersurile necesare pentru ca din toamnă să meargă la orfelinatul din satul Popenchi și să tundă gratuit copiii de acolo. În paralel, au decis să instruiască câțiva tineri din orfelinate sau din familii vulnerabile, pentru ca ulterior să le ofere un loc de muncă decent, în calitate de frizer.
Alexandru Fachira, în vârstă de 19 ani, este unul dintre angajați. Provine dintr-o familie numeroasă și după ce sora mai mare a hotărât să meargă la studii în Chișinău și părinții s-au angajat să o susțină, el a înțeles că a venit timpul să-și poarte singur de grijă. Inițial, planifica să plece la muncă peste hotare, dar a aflat între timp de postul vacant de la frizeria socială și s-a gândit să-și încerce norocul. După o lună de instruire la locul de muncă, Alexandru a decis să rămână definitiv: salariul e bun și cei șase colegi de serviciu i-au devenit între timp a doua familie.
Zilnic, vreo 15 persoane trec pragul frizeriei, iar în zilele de odihnă numărul clienților e și mai mare. Cea care se ocupă de promovarea frizeriei este Irina Nichita. La ai săi 25 de ani, ea spune că a învățat aici primele sale două meserii: content manageră și administratoare de salon. Natalia, fondatoarea frizeriei, este cea care o ghidează și o ajută în toate. Împreună au participat la câteva instruiri gratuite în domeniul antreprenoriatului și marketingului organizate în cadrul proiectului PNUD/AdTrade, care le-au fost de mare ajutor.
Natalia Balan este una dintre cei 36 de antreprenori de pe ambele maluri ale Nistrului care își dezvoltă cu succes afacerile datorită granturilor oferite de Suedia și Marea Britanie în cadrul proiectului PNUD/AdTrade. Cinci dintre aceste 36 de afaceri sunt sociale, un concept relativ nou pentru populația din stânga Nistrului, dar care capătă popularitate.
„Social înseamnă un serviciu bun, accesibil pentru orice om”, consideră Ecaterina Moscoglo, o doamnă în vârstă de 59 de ani, mamă a trei copii.
De cinci luni este o clientă fidelă a frizeriei. Vine lunar împreună cu vreo prietenă. Ea zice că atmosfera de la frizerie predispune să-ți deschizi sufletul: „Mă simt relaxată aici, pentru că toată lumea e amabilă, glumeață, dornică să se împartă cu informații. Locul și oamenii parcă te predispun să te îngrijești nu doar de aspectul fizic, dar și de sănătatea sufletului”.
Ecaterina Moscoglo spune că a avut tot felul de tunsori, până când a trecut prin transformarea propusă de Denis. De cinci luni nu a mai schimbat coafura și nici frizerul. Lumea zice că a întinerit, a devenit mai energică și mai sportivă, iar ea nici nu-i contrazice. Schimbările, ca și fericirea, vin din lucruri mărunte, dar importante.
