Victoria Dunford, fondatoarea şi directoarea organizaţiei britanice de caritate MAD-Aid, stabilită de mai mulți ani în Marea Britanie, este de baștină din satul Mihăileni, raionul Râșcani, de care se declară mândră. Ea revine acolo de 3-4 ori pe an și, spune că, foarte rar se întoarce singură, mai des vine cu cetățeni străini, pe care reușește să îi aducă în Republica Moldova.
În cadrul proiectului „Cu gândul la provincie”, a spus că „satul Mihăileni mereu a fost un sat frumos cu tradiții și obiceiuri frumoase, cu oameni gospodari”.
„Toamna se simțea mirosul fumului de frunze și primăvara, înainte de înfloritul copacilor, erau împodobiți toți în haine de sărbătoare, albi de var. Copilăria mea a fost frumoasă și plină de aventuri. Ne jucam zglobii și veseli în zăpadă. Mergeam la școală cât mai dimineață – ca să spălăm încălțămintea în apa curată. Cutreieram potecile satului, adunând obiecte vechi pentru muzeul satului. Copilăria noastră era împărțită între responsabilități și joacă – aveam pui, mâncare la iepuri de adus, boboci de dus la păscut, dar reușeam și la joacă”, a povestit Victoria Dunford.
Ea s-a referit și la tradițiile pe care și le amintește din copilărie. „Colindatul, uratul și semănatul, cu care se începea anul, erau sfinte și răsunau satul. Tradițiile de țesut covoare – iarna se ajutau toți vecinii la țesut, vara – la vopsit lâna, la înșirat pe garduri la uscat. Atunci toate gospodinele scoteau la sorit prosoapele tradiționale, covoarele și zestrea – și cu fiecare an, cei care aveau fete încercau să arate tot mai bogați. Focul din sâmbăta Paștelui l-aș fi luat cu mine în lume, atât de aproape era de suflet. Îmi amintesc cum se strângea toată mahalaua la clacă sau ajutor pentru a vopsi un gard, a coace trei cuptoare cu colaci sau a pune podul la o casă. Da, am avut obiceiuri foarte frumoase, toate pline de suflet, deși unele mai sunt… multe au dispărut, din păcate. Obiceiuri sfinte erau și deschiderea sezonului sportiv, unde mereu eram norocoasă să câștig la loterie un cucoș sau un sac cu făină”, și-a amintit activista.
Victoria Dunford a spus și ce s-a schimbat vizibil în localitate, în ultimii 20 de ani. „Foarte vizibil au dispărut oamenii, sunt mult mai puțini. Schimbarea localității, în ultimii 20 de ani, a avut un parcurs trist ca multe alte sate ale Moldovei. Însă, de 10-12 ani, se văd schimbări multe – spre bine, în infrastructură. Păcat că, cândva s-a permis distrugerea, reconstruirea ia mai mult timp. Grădinițele toate sunt reparate, dar oricum îmi pare că nu sunt așa cum erau ale noastre. S-a investit mai mult în ultimii ani – în Centrul pentru Vârstnici, școlile au fost reparate, parcul satului ia un contur foarte frumos, s-a investit la piață alimentară, locuri de muncă se creează după posibilitate”, a spus ea pentru PROVINCIAL.md.
Potrivit spuselor sale, localitatea pentru a deveni atractivă are nevoie de renașterea sanatoriului Salvia, „vedeta” satului Mihăileni, de care se cunoștea de la Helsinki și din toată Moldova, cu apă sărată identică cu cea de la Borjomi și Iasentuki, care în trecut era o mândrie a satului, era angajator de bază al comunei.
Satele Moldovei au nevoie de: apă și canalizare, drumuri asfaltate și investiții în economie, pentru a oferi posturi de muncă – a comunicat Dunford. „Mi-aș dori ca satele noastre să fie din nou căutate, așa cum sunt în țările din vest – unde să ai o casă la țară e mai valoroasă decât în oraș. Avem pământ mai scump decât aurul, e nevoie să-l valorificăm, oricine poate trăi fără aur, nimeni nu poate supraviețui fără alimentare, prin asta gospodăriile ar trebui ajutate să dezvolte în afaceri mici și valorifice producția. Sper că satele vor fi luminoase, pline cu zâmbete de copii și cu tradiții frumoase, oricare nu ar fi ele pentru generația de peste 20 de ani”, a subliniat ea.
Referindu-se la acțiunile autorităților, Victoria Dunford a declarat că „localitățile rurale sunt formate din oameni, din cetățeni cu voce, cu nevoi, cu potențial – au nevoie de oportunități și tratare egală”. „E important ca autoritățile centrale să nu pedepsească sătenii în dependență de preferințele politice sau din simpatie față de primar. E nevoie de formare continuă profesională și conlucrare reciprocă. Și mereu am considerat că e nevoie de recunoașterea problemelor, pentru a uni toți actorii – autoritățile, antreprenorii, diaspora, experții, și identificarea soluțiilor împreună”, a spus Dunford, venind cu un îndemn către administrația centrală: „Fiecare avem un loc de unde ne-am pornit, nimeni nu a început din Parlament sau din Guvern, sau din Anglia, toți avem rădăcini, e important – Să nu fie uitate!”.
Cristina Gurez
