Ala Nemerenco, ministra Sănătății, Muncii și Protecției Sociale în Guvernul Sandu, în cadrul proiectului „Cu gândul la provincie”, și-a amintit de localitatea copilăriei, precum și de obiceiurile locului. Totodată, a vorbit despre cum satul poate fi atractiv pentru tineri și se poate dezvolta.
„Localitatea în care am copilărit nu este localitatea de care aș fi legată prin rădăcinile strămoșilor, dar, deoarece am locuit acolo de mică, o consider aproape de baștină. Acest sat de pe malul stâncos al Răutului îl consider unul dintre cele mai frumoase sate ale Moldovei. Îi zice Domulgeni și e în ținutul Florești”, a comunicat Ala Nemerenco.
În același timp, a spus că revine foarte des în localitate – „deoarece acolo locuiește mama”. „Satul este foarte vechi. În documente este atestat ca localitate de prin sec.15. Totodată este un sit arheologic renumit și neexplorat încă suficient. Îmi aduc aminte, pe vremuri veneau vara expediții de arheologi tocmai din Moscova. Așezarea veche a satului se spunea că are o vechime de 14 mii de ani Î.H. Sper ca localitatea să ajungă o rezervație cultural-naturală cu timpul”, mai declară ex-ministra.
Întrebată cum era localitatea copilăriei, intervievata ne-a spus că Răutul taie la Domulgeni un defileu prin masivul de piatră calcaroasă, astfel creând niște peisaje spectaculoase. „În anii copilăriei mele Răutul era mai mare, cu moară mai jos de sat, cu mult pește (peștele era mâncarea de bază a tuturor sătenilor). Prin decembrie se așeza pe toată iarna un strat foarte gros de gheață și tocmai în martie se topea, rupându-se în sloiuri mari, care se îngrămădeau unele peste altele, cu zgomot și vuiet mare. Ne adunam copii pe muchie de coastă și priveam la ce se petrece. În unii ani erau inundate chiar câteva rânduri de case, cele mai apropiate de apă”, și-a amintit fosta ministră, pentru PROVINCIAL.md.
Vorbind despre obiceiurile locului, Ala Nemerenco a comunicat: „Satul meu a avut (dar poate și mai are) cele mai frumoase nunți din Moldova. Țin minte, invitațiile la nuntă erau făcute de vornicei pe cai, care umblau casă la casă și invitau lumea la nuntă. Erau legați cu panglici multe, chiuiau, de se ridicau caii în două picioare. Satul este situat pe un mal stâncos al râului, astfel este brăzdat de cărări abrupte. Caii pe aceste cărări și stânci de piatră arătau ca rupți din basme. Nunțile nu erau sâmbătă seara, ci se începeau duminica dimineața și durau toată ziua și erau un întreg spectacol. Satul avea fanfara sa și muzica ei, cu un colorit special, și acum, când o aud, îmi trezește emoții și o asociez doar cu anii copilăriei”, mai spune intervievata.
Desigur, satul a avut de suferit așa cum și întreaga țară, în această lungă perioadă de tranziție și rătăciri politice, spune Ala Nemerenco. „Fiind permanent subfinanțate, desigur autoritățile locale nu prea au avut posibilitate să dezvolte satul. Mulți locuitori au luat drumul migrației, numărul sătenilor a scăzut. Dar în același timp, satul nu a cedat. Anul acesta se fac 10 ani de când în sat se desfășoară Festivalul Turistic Național al Tradițiilor „Duminica Mare”. Satul și-a organizat muzeul său într-o casă veche construită în 1826. A fost creat un ansamblu de dansuri pentru copii care într-un timp record a câștigat locuri de frunte la concursuri naționale dar și internaționale. Cândva satul a fost renumit și prin țesutul covoarelor, acum, din păcate, au rămas doar câteva bătrâne care mai cunosc meseria. S-a reparat și asfaltat ca la carte în luna aceasta drumul principal care duce de la șosea în sat și aceasta grație străduințelor primarului, apropo, un coleg de-al meu de clasă. Satul, într-un ritm mai calm, dar își trăiește frumos viața și încet se schimbă”, a povestit fosta ministră.
La întrebarea „De ce proiect are nevoie provincia pentru a deveni atractivă pentru cei care pleacă în străinătate?”, Nemerenco a declarat că are nevoie de foarte multă susținere, inclusiv financiară. „Satul are nevoie de proiecte pentru a-și îmbunătăți infrastructura și de resurse pentru a susține dezvoltarea unor afaceri, în special de către tineri, astfel ca ei să nu plece, să nu ia drumul pribegiei. Acestea pot fi și în domeniul producției agricole, și dezvoltării unor meșteșuguri, și creării unor altor produceri. Totodată, statul trebuie să investească în fortificarea medicinii rurale, a unor școli mai bune, grădinițe, biblioteci, librării. Numai având aceste obiecte de menire socială și culturală, satul poate fi atractiv pentru tineri și se poate dezvolta”, a explicat ea.
În acest fel, ex-ministra a spus că își dorește să vadă satele – „luminate, curate, cu mulți copii, cu conducte și apă caldă, flori multe și oameni bucuroși”.
Ce ține de acțiunile autorităților cu privire la susținerea localităților rurale, Ala Nemerenco a comunicat că nu este de acord că acum ar fi niște acțiuni – „poate niște încercări”. „Nu este domeniul meu, dar nu pot să nu remarc că mi se pare necesară o reformă la subiectul autorităților publice locale, cu o mai puternică și curajoasă descentralizare, în care primăria nu ar depinde de politic, în care primarii nu ar trebui permanent să alerge prin partide doar ca să-și poată menține finanțările, ci ar fi liberi să-și gestioneze resursele distribuite centralizat, uniform, pe niște criterii clare și stabile”, a subliniat ea.
Prin urmare, fosta ministră în Guvernul Sandu și-a expus îndemnul pentru administrația centrală în legătură cu localitățile rurale. „Să investească în satul nostru moldovenesc cât mai mult și fără frică. De acolo ne tragem toți. Acolo se face pâinea. Iar Moldova fără sat nu e Moldovă”, a conchis Ala Nemerenco pentru PROVINCIAL.md.
Mihaela Conovali
sursa foto: TVR Moldova
