Iacob cel mut era paznic la arie.Odată, l-a înlocuit pe un alt paznicși s-a întors tocmai a treia zi acasă.Unde a găsit cîneleflămînd și însetat.Văzîndu-și stăpînul, cînele a începutsă scheune jalnic, subțire, abia auzit.Lida uitase de cîne. Sara, la cartofeprăjite, Iacob o trimite pe nevastă-saLida în chihniță după murături.
…Așa se făcu că sărmana Lidastătu închisă în chihniță trei zile larînd.
Moş Luca Cenuşă pescarulavea un tabiet la care nu ar fi renunțatnici mort. Pentru care tabiet, în fiecarenoapte, pe la ora două, mătușaArtina, pare-mi-se așa o chema, setrezea, se ducea de aprindea foculla cuptorașul din ogradă și punea demămăligă. Că așa îi plăcea lui moșLuca: să mănînce mămăligă ferbintepe după mezul nopții. Cu brînză deoaie, cu jumeri, cu te miri ce.
Ionică Bîrsanuavea o altă plăcereîn viață. O punea pe nevastă-sasă-i scoată cartofele din borș, să i lepună într-o farfurie aparte, ca să le sărezeși să le mănînce cu furculița.
Ionică Sofroni, ca la Viktor Astafyevîn «Последнийпоклон”. Cîndse îmbăta, cînta arii din opere (aiurea),apoi se ducea în sarai. De undeieșea cu toporul în mînă, intra furiosîn Casa cea mare, scotea din dulappaltonul cel negru de pluș al chiocheiAniuta, îl înșira pe podele și-lciopîrțea cu toporul. Peste o zi-două,cînd își venea în fire, Ionică Sofroniurca în autobuz și se ducea la Bălți,ca seara să se întoarcă acasă cualt palton negru, de pluș. Nou-nouț.
Fiind şi eu de prin părțile celea,o tot rog pe a mea să-mi satisfacăo mică dorință, una nevinovată,care nu necesită cine știe ce trudă:să-mi iasă înainte cînd mă întorcsara obosit după o zi de muncă, să-mijoace dinainte și să bată din palmeca druștele la nunți cînd nunul șinuna ridică colacii și anunță ce le dăruiesctinerilor însurăței. Dar cearcăde o înduplecă! Nu vrea! Iar s-o oblignu pot, că-i tare gre la mînă.
Despre vrut şi nevrut, o anecdotămacabră. Tocmai de aceea rogcititorul să-și concentreze atenția laesteticul ei, nu la partea anatomică.Judecătorul îl descoase pe bănuit:”Zici că prima soție a murit de laciuperci, a doua soție – tot de la ciuperci.Vrei să spui că și a treia s-aotrăvit cu ciuperci?” – ”Nu, tovarășejudecător” – ”Atunci, de ce a murit?”– ”Asta a murit pentru că nu vroia sămănînce ciuperci.” (v.m.)
sursa: Revista Saptamana
