Inspectoratul de poliţie Ştefan Vodă, ca urmare a unei analize efectuate, constată o situaţie foarte îngrijorătoare privind abandonul de domiciliu în rândurile copiilor.
În mod special, sunt expuși la părăsirea de domiciliu fetele aflate în pragul adolescenţei, iar categoria de vârstă cea mai vulnerabilă este între 13 şi 15 ani. Copiii abandonează domiciliul din dorinţa de a deveni prea timpuriu independenţi, angajându-se la slujbe sezoniere sau din cauza relaţiilor tensionate din familie, o dragoste neagreată de către părinți. Prin astfel de gesturi copiii consideră, că vor evita problemele sau, deopotrivă, vor atrage atenţia asupra lor. Însă prelungirea timpului petrecut de către copii în stradă, sporeşte riscurile la care sunt expuşi, devenind potenţiali delicvenţi sau fiind expuși victimizării. În marea majoritate a situaţiilor, abandonul de domiciliu este determinat de lipsa de comunicare între copii şi părinţi sau alte persoane care îi înlocuiesc, fie că provin din familii social-vulnerabile, monoparentale.
În cazurile constatării abandonului de domiciliu al copilului, Inspectoratul de Poliţie Ştefan Vodă recomandă părinţilor, reprezentanţilor legali şi tutorilor/curatorilor care exercită obligaţiunile de întreţinere, educaţie şi supraveghere a copiilor ca aceștia:
– în mod prioritar, să contacteze rudele apropiate şi prietenii copilului, pentru că de obicei, acolo sunt primele locuri unde se refugiază;
– în mod de urgenţă, să sesizeze poliţia şi să prezinte datele care pot contribui la depistarea copilului: semnalmente, semne particulare, comportamentul anterior;
– să prezinte o fotografie recentă a copilului;
– să prezinte informaţia referitor la prietenii cu care, de obicei, copilul îşi petrece timpul, datele de contact etc.;
– să verifice la domiciliu dacă eventual copilul nu a lăsat vreun mesaj, dacă au dispărut careva lucruri sau bunuri din casă.
Referitor la aspectul de prevenire a fenomenului abandonului de domiciliu, poliția recomandă părinților:
– să asigure în familie un climat afectiv în care predomină buna înţelegere, respectul reciproc faţă de valorile familiale;
– să discute permanent cu copilul pentru a înlătura barierele în relaţia copil-părinte, să stabilească o comunicare eficientă pentru a încuraja copilul să destăinui problemele cu care se confruntă;
– să fie fermi cu copilul, dar nu agresivi, şi să nu uite că violenţa nu este o modalitate de soluţionare a problemelor, ci mai degrabă le amplifică;
– să manifeste grijă faţă de orice succes sau eşec al copilului, să îi susțină prin sfaturi şi exemple oportune pentru a trece prin asemenea experienţe;
– atunci când părinții observă o schimbare negativă în comportamentul copilului, trebuie să rezolve în comun problema cu care se confruntă;
– să ia toate măsurile de supraveghere, de creştere şi educare, specifice fiecărei vârste în parte;
– să supravegheze permanent copii, însă să acționeze cu discreţie pentru a nu lăsa impresia că le este controlată activitatea la orice pas;
– să supravegheze ce activităţi desfăşoară copilul pe reţelele de socializare, cu cine comunică, ce site-uri accesează şi utilizează.
