Datele statistice vorbesc despre tot mai puţine afaceri iniţiate în ultimii ani. Moldovenii îndrăznesc tot mai rar să deschidă afaceri şi dacă totuşi o fac, se orientează, de regulă, spre consum dar nu spre producţie. Ultimele ar fi însă extrem de necesare pentru a soluţiona problemele stringente ale economiei moldoveneşti or asigură o valoare adăugată mai mare dar şi mai multe locuri de muncă. De aceea, iniţierea într-un sat moldovenesc a unei afaceri de producere, care oferă şi un număr semnificativ de locuri de muncă este cel puţin surprinzătoare. În sensul foarte bun al cuvântului.
Ion CHIŞLEA
Când vorbim despre lansări de mici afaceri la noi în ţară, în special de către tineri şi în special în mediul rural, în cea mai mare parte acestea sunt orientate spre consum. Este vorba de regulă de întreprinderi mici, baruri sau magazine mixte, care au deseori un singur angajat şi vând deseori marfă fără acte de provenienţă.
Nu e şi cazul unei tinere din Ustia, Dubăsari, care doar la 22 ani a reuşit să lanseze o minifabrică de confecţionare a uniformelor de lucru, deschizând 15 locuri de muncă în satul de baştină.
Nu a sperat în succes şi a fost şocată când a fost selectată
Marina Andreev a absolvit în anul 2013 Academia de Studii Economice din Chişinău, facultatea „Business şi Administrare” şi, la fel ca o bună parte a colegilor săi s-a angajat în calitate de manager pe vânzări într-o companie de mobilă din Chişinău. Însă, aşa cum serviciul nu-i oferea prea mari perspective, a lucrat aici doar jumătate de an şi s-a eliberat cu gândul să plece la fel cum o fac foarte mulţi tineri moldoveni, în străinătate, unde poate avea cel puţin un salariu mai bun.
Însă planurile sale de emigrare aşa şi nu s-au realizat, deoarece peste două zile de la concediere, a dat peste un anunţ, în care tinerii din localităţile de pe malul Nistrului erau invitaţi să deschidă afaceri în cadrul unui proiect finanțat de Uniunea Europeană și Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare, care urmăreşte sporirea încrederii dintre malurile Nistrului. Cu alte cuvinte, cetăţenii, în special tineri de pe malul stâng şi malul drept să deschidă afaceri, care să colaboreze între ele şi să stabilească relaţii durabile între ele.
Întrunind toate calităţile necesare participării la un astfel de program, ba mai având şi cunoştinţe temeinice privind managementul, Marina a decis să încerce, deşi nu-şi punea prea mari speranţe în reuşită. „Credeam că astfel de proiecte sunt câştigate doar de către apropiaţii celor ce le implementează”, ne relatează ea. Dar, conştientizând că nu are nimic de pierdut, a decis să încerce. Şi aşa cum termenul limită privind aplicarea la program expira în câteva zile, ea a întocmit doar în patru zile un plan de afaceri şi a aplicat. De aceea, când a fost anunţată că proiectul său a fost selectat pentru participarea în proiect, Marina a avut practic un şoc. „Nu ştiam ce să fac însă le-am luat pe toate pe rând şi în câteva luni am reuşit să demarez procesul de producere”, îşi aminteşte ea.
De la idee până la începerea producerii, în patru luni şi jumătate
De altfel, punerea pe roate a afacerii, din câte ne-a relatat tânăra, a decurs destul de uşor.
Ideea era simplă şi a pornit de la prezenţa în localitate a forţei de muncă calificate. Multe femei din Ustia şi din multe sate vecine au lucrat mulţi ani la fabrica de confecţii din Dubăsari. După ce fabrica s-a închis, acestea au rămas fără un loc constant de muncă aşa că tânăra antreprenoare avea de unde alege. Într-o săptămână Marina a înregistrat firma, şi-a deschis cont în bancă, s-a înregistrat la Casa asigurărilor sociale şi la statistică. A avut ceva mai multe dificultăţi cu arendarea încăperii fabricii, pe care a luat-o în locaţiune de la gimnaziul din sat. Şi aşa cum directoarea şcolii nu prea ştia cum să efectueze corect această dare în arendă, procedura s-a cam tergiversat.
Totuşi, în câteva săptămâni totul a fost pus la punct. Încăperea a fost reparată din aportul personal al antreprenoarei, circa 70 mii de lei sau 40% din total. Tot cu forţe proprii a fost întocmită documentaţia şi pregătite toate actele necesare funcţionării fabricii. Cu banii oferiţi de programul finanţat de PNUD şi UE, este vorba de 14 mii de dolari, a fost cumpărat tot utilajul necesar.
Cronologic, iniţierea afacerii a decurs astfel: la 23 februarie Marina a aplicat la proiect, la 23 martie a aflat că se numără printre beneficiari, la 10 aprilie a înregistrat firma, la 1 mai a încheiat contractul de locaţiune a încăperii iar la 7 iulie minifabrica a început să funcţioneze. Comenzi au existat chiar de la lansare, confecţiile fiind vândute prin intermediul unui angrosist din Chişinău.
Şi acestea au fost constante, procesul de lucru derulându-se fără întrerupere până la finele anului, cinci zile în săptămână, opt ore pe zi.
Colaborarea cu malul stâng încă e dificilă
Din păcate, obiectivul privind colaborarea cu malul stâng nu este atât de uşor de realizat, date fiind multiplele probleme ce ţin de trecerea vămii transnistrene, lipsa de informaţie privind piaţa de desfacere, securitatea personală sau potenţialii parteneri din regiune.
Dar cea mai mare problemă ţine de mentalitatea celor de pe malul stâng, care îi privesc încă cu ostilitate pe cei din partea dreaptă. Totuşi, Marina speră că în viitor cel puţin o parte din aceste probleme vor fi rezolvate şi ar putea fi posibilă o colaborare, mai ales dacă ţinem cont de faptul că produsele sale sunt destul de competitive pe malul stâng.
Perspectivele afacerii sunt legate de perspectivele economiei moldoveneşti în general
Şi pe malul drept confecţiile mini-fabricii din Ustia sunt destul de competitive. „Analizând piaţa de la noi am constatat că există foarte multe companii care au acelaşi gen de activitate, dar în ce priveşte nivelul de deservire şi raporturile cu clienţii acestea se află la un nivel destul de scăzut”, ne relatează ea fiind convinsă că, dacă va derula o afacere bine pusă la punct, aplicând un management performant, are toate şansele să-şi crească afacerea şi să ajungă chiar şi la parteneriate externe.
Atuul principal al său este forţa ieftină de muncă şi managementul optimizat, fapt ce presupune costuri reduse de producere. Pe de altă parte, lasă de dorit calificarea învechită a cusătoreselor sale (au trecut ceva ani de când acestea au lucrat la fabrica din Dubăsari) şi depărtarea faţă de piaţa de desfacere. Deşi se află la doar 40 de km de Chişinău, principalii competitori sunt situaţi chiar în capitală şi aceştia au avantajul unor cheltuieli de transport mult mai mici.
Deşi la finele anului trecut au existat mai puţine comenzi, acum relaţiile cu potenţialii cumpărători se înviorează şi minifabrica din Ustia are toate şansele să se extindă.
Cereri pentru angajarea la muncă sunt, spaţiu unde să se extindă există. Mai rămâne doar să existe o cerere constantă. Marina este conştientă că, până la urmă, succesul afacerii ei depinde de dezvoltarea economică a ţării în general or principalii săi clienţi sunt companiile, care au nevoie de uniforme speciale. „Dacă economia va prospera, şi acestea vor avea profituri, se vor extinde iar noi vom avea mai multe comenzi, dacă nu, atunci ne va fi mai greu, însă în acest caz sperăm să ajungem la un parteneriat extern”, relatează femeia de afaceri.
Acest material este publicat în cadrul proiectului „UE – Republica Moldova, un partener mai mult decât donator” şi este implementat cu suportul Ambasadei SUA în Republica Moldova. Răspunderea este exclusivă a autorilor şi nu conține, sub nici o formă, pozițiile Ambasadei Statelor Unite ale Americii.
Sursa: eco.md
