A fost diagnosticată cu leucemie cronică la doar 20 de ani. Nu a reușit să se trateze definitiv, că a și rămas gravidă. Doctorii i-au recomandat să renunțe la sarcină, deoarece aceasta îi punea viața în pericol. Victoria însă a ales o altă cale – s-a lăsat de tratamentul care o menținea în viață, doar pentru a putea da nașetere copilului ei. Și dacă în multe astfel de cazuri finalul se dovedește a fi unul nefericit, Victoria a reușit să supraviețuiască bolii și a dat naștere unei fetițe perfect sănătoase.
A aflat că este bolnavă de cancer la 20 de ani, atunci „când ți-i mai dragă viața”, cum spune și singură. Durerile insuportabile de picioare, coloană și de cap au dus-o la medic, iar după o mulțime de analize și consultații a primit vestea groaznică – este bolnavă de leucemie cronică (cancer la sânge). Vorbim despre Victoria Albu, o moldoveancă de 24 de ani, care în doar patru ani de viață a trecut prin chinuri de inimaginat pentru mulți dintre noi. În pofida greutăților, niciodată nu s-a gândit să renunțe la viață, iar cei apropiați mereu au avut grijă să-i alimenteze dorința de a trăi.
„Nu a fost deloc ușor… la așa o vîrstă să afli că suferi de o boală necruțătoare. La început mi-au ascuns adevărul, nu știau cum să-mi dea vestea. Erau conștienți și medicii, și părinții că pentru mine va fi șoc. Eu însă mi-am dat seama despre ce este vorba, eram destul de matură să-mi dau seama de ce stau internată la Institutul Oncologic. Eram perdută, însă văzând atâta suferință în ochii mamei, care nu se mai uscau de plâns, mi-am zis că trebuie să traiesc pentru oamenii care mă iubesc”, povestește Victoria despre emoțiile trăite atunci când a aflat că este bolnavă.
La scurt timp după ce a fost internată la Institutul Oncologic, a fost informată de către medicii de acolo că în țara vecină – Ucraina, este disponibil un tratament modern pentru tipul de cancer de care suferă ea. Așa a ajuns la Kiev, la o clinică oncologică. Au urmat alte analize și consultații, după care tratamentul propriu-zis.
„Am fost inclusă într-un program special al clincii, ca să pot primi tratamentul gratuit. După ce am purces la cursul de terapie am început să mă simt mai bine, organismul meu reacționa pozitiv la acest tip de tratament. Desigur, foarte mult contează să fii optimist și să gândești pozitiv, iar eu aveam toate acestea”, povestește tânăra, originară din Strășeni.
Și când părea că lucrurile încep să se normalizeze, viața Victoriei a luat o altă întorsătură. După ce s-a căsătorit în 2013, la un an de când urma tratamentul împotriva leucemiei, a aflat că este însărcinată. A fost fericită să afle că așteaptă un copil, însă a ascuns acest lucru de medici… știa că în loc de felicitări doctorii o să-i spună să renunțe la sarcină. Asta pentru că tratamentul pe care-l urma îi putea dăuna copilului. De cealaltă parte a monedei era viața ei – dacă păstra sarcina exista un risc foarte mare ca ea să nu supraviețuiească.
„Îmi doream mult un copil, dar mă gândeam că niciodată nu o să simt o astfel de fericire. Dumnezeu însă a auzit ruga mea și, văzându-mi suferința, mi-a dăruit un copil. Eram fericită, dar totodată plină de frici. Am ascuns faptul că sunt însărcinată timp de șapte luni, mă temeam de decizia medicilor în privința copilului. Bebelușul nu avea nici o vină, trebuie să trăiască, chiar dacă trebuia ca eu să mor”, afirmă Victoria.
Sarcina însă nu a fost deloc ușoară. Deși a încercat să ducă un mod de viață sănătos și să urmeze un tratament naturist, Victoria se simțea tot mai rău. Asta pentru că pe tot parcursul sarcinii a întrerupt terapia anticancer, care, de fapt, o menținea în viață.
„Cât am fost însărcinată am întreupt terapia anticancer. Am urmat un tratament naturist – ceaiuri din ierburi, regim alimentar fără carne, dulciuri, mâncare prăjită, lactate, etc, mult suc făcut acasă, etc. Îmi era foarte greu, dar știam că fac asta pentru copilul meu. Cu timpul am început să mă simt rău. Copilul se dezvolta foarte bine, dar la mine se înrăutațea situația cu fiecare zi”, povestește tânăra, care spune că anume din acest motiv la șapte luni de sarcină a mers la consultație la Institutul Oncologic. Decizia de a păstra copilul însă nu a fost primită bine de medicii de acolo, dar nici de specialiștii care ulterior i-au monitorizat sarcina.
„Am fost internată, pentru că starea mea era gravă. A urmat o perioadă critică, medicii îmi spuneau că am făcut o mare greșeală și că, cel mai probabil, am să mor la naștere sau că copilul nu va fi în regulă. Doctorii mă criticau, mă jigneau cu tot felul de vorbe, nu erau încrezuți – nu îmi dădeau nici o șansă de supaviețuire”, își amintește cu tristețe tânăra de doar 24 de ani.
Din cauza că starea ei se agrava din ce în ce mai mult, medicii au decis să-i facă cezariană, pentru a putea salva măcar copilul. Cu câteva zile înainte de operație însă tânăra a născut natural, la doar 33 de săptămâni de sarcină. Copilul era perfect sănătos, însă Victoria a fost la un pas să cedeze. După naștere a avut hemoragie puternică, a fost diagnosticată cu pneumonie, iar plămânii ei renunțau să mai respire singuri. A fost intubată, înainte de a avea posibilitatea să-și țină în brață copilul atât cât ăși dorește. Anume această dorință a și reîntors-o la viață, crede tănăra mămică, care și-a revenit din comă la o săptămână după naștere. Lupta însă nu se terminase aici.
„Medicii nu au crezut că voi fi în stare să nasc natural. După asta însă s-au început adevăratele chinuri – hemoragie puternică, din cauza căreia am suportat mai multe intervenții chirurgicale. Pentru a mă salva, medicii mi-au extirpat uterul. Am avut alături specialiști deosebiți, care au fost lângă mine mereu – domnul Ștefan Gațcan și Iurie Carauș, ca m-au salvat de atâtea ori. Datorită lor copilul meu are mamă”, spune Victoria.
A urmat o lună de terapie intensivă la Institutul Mamei și Copilului, din cauza hemoragiei suportate în timpul nașterii. Ulterior a fost transferată iarăși la Institutul Oncologic, unde s-a îmbolnăvit de pneumonie și unde medicii au luat decizia să o intubeze, din cauză că plămânii ei au încetat să mai respire singuri. Între timp, leucemia a avansat destul de mult, iar starea ei a devenit foarte critică.
„Rudele au fost anunțate că în orice clipă pot muri. La câteva zile după aceste vorbe însă eu mi-am revenit ca prin minune… nu puteam să renunț. Aveam un îngeraș acasă, care avea nevoie de dragoste de mamă. Fetița mea s-a născut dintr-o mare durere și o mare luptă, așa că trebuie să se bucure de o viață minunată”, spune tânăra mămică, care și acum urmează tratamentul împotriva cancerului.
Speră că într-un final se va lecui de boala care o chinuie deja de patru ani, pentru a-și putea crește copilul fără frica zilei de mîine. Pentru asta însă are nevoie de susținerea celor din jur, morală, dar și finaciară. Deși tratamentul e gratuit, unele servicii este nevoită să le plătească din banii proprii. Și cheltuielile de drum în străinătate le plătește singură, familia – sora și fratele fiind singurii care o susțin material.
Sursa: e-sanatate.md
VICTORIA eu muncesc in ITALIA si as vrea sa te ajut dar nu stiu cum e posibil trimitimi pe mail un numar de telefon.