În primele 6 luni ale anului 2015, în privinţa minorilor au fost pornite 1096 cauze penale (6 luni 2014 – 1163), fiind înregistrată o descreştere a numărului de infracţiuni comise de minori în toate unităţile administrativ–teritoriale ale republicii.
Analiza dinamicii şi tendinţelor criminalităţii juvenile denotă o descreştere a infracţiunilor privind:
• viaţa sexuală – 9 cauze penale (6 luni 2014 – 10 cauze penale);
• furturile – 351 cauze penale (6 luni 2014 – 419 cauze penale).
S-a înregistrat o creştere a numărului infracţiunilor grave, deosebit de grave şi excepţional de grave:
• omoruri – 2 cazuri (1 caz în perioada similară a anului 2014);
• tîlhării – 7 (3);
• jafurilor – 33 (31);
• huliganism – 15 (14).
• punerea în circulaţie şi consum de droguri -14 (10- în 2014).
Copiii au comis în grup 84 infracţiuni, 12 infracţiuni au fost comise în stare de ebrietate.
Rămîne a fi alarmantă problema copiilor care comit infracţiuni pînă la atingerea vîrstei la care survine responsabilitatea penală. În 6 luni 2015 numărul acestora a constituit 263 copii, inclusiv: 10 copii – cu vîrstă sub 10 ani, 38 copii – cu vîrstele cuprinse între 11-13 ani, 215 copii – cu vîrste între 14-15 ani.
Pentru comiterea diferitor infracţiuni, în primul semestru 2015 au fost reţinuţi 16 minori, comparativ cu 5 în perioada similară a anului trecut, iar arestarea preventivă a fost aplicată în privinţa a 12 minori, faţă de 3 minori în anul precedent, constituind o creştere semnificativă.
În cursul perioadei de referinţă procurorii au expediat în instanţele de judecată 541 cauze penale în privinţa minorilor, fiind pronunţate sentinţe pe 290 cauze penale. Instanţele judiciare au pronunţat în privinţa minorilor următoarele categorii de pedepse:
• 38 – închisoare;
• 103 – condamnare la închisoare, cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei;
• 21 – condamnare la muncă neremunerată în folosul comunităţii;
• 13 – amendă penală etc.
Printre factorii care influenţează starea de lucruri este lipsa colaborării cu caracter profilactic de contracarare a fenomenului criminalităţii juvenile dintre administraţia locală, organele de poliţie, organele de protecţie socială, instituţiile de învăţămînt etc. Administraţia publică, inclusiv în rol de autoritate tutelară locală, nu se arată interesată în soluţionarea problemelor sociale ale copiilor, mai ales că, frecvent părinţii, plecînd la muncă peste hotare, lasă copiii singuri în voia sorţii sau în grija rudelor, vecinilor etc.
Procurorii teritoriali constată ineficienţa activităţii sau chiar lipsa echipelor multidisciplinare la nivel local în vederea protecţiei drepturilor minorilor.
Elena Ivanov
