Plantarea coacăzului negru este o operațiune ce este recomandată a fi efectuată toamnă, în perioada în care încep să cadă frunzele și se termină atunci când temperatura solului scade sub 5-6°C. La plantarea coacăzului negru un lucru extrem de important este pregătirea terenului și dar și stabilirea soiurilor care se potrivesc cel mai bine condițiilor din zonă.
Alături de calitatea materialului săditor, factorii care exercită influență asupra reușitei procesului de plantare sunt epoca de plantare, modul de fasonare și tratare a sistemului radicular și plantarea propriu-zisă. Specialiștii de la Pepinierele Hida îți spun care sunt principalele elemente pe care trebuie să le iei în considerare atunci când te decizi să îți înființezi o plantație de coacăz, sau vrei să culegi câteva fructe proaspete chiar de la tine din grădină.
Coacăzul nu se plantează la o temperatură sub 0°C
Epoca de plantare cu cele mai bune rezultate este toamna, după căderea frunzelor, dar trebuie încheiată când temperatura solului scade sub 5-6°C, deoarece până la această temperatură rănile sistemului radicular se calusează și plantele pot chiar să se prindă din toamnă. În cazuri extreme se poate continua cu plantarea până la scăderea temperaturii aproape de 0°C, dar sub nici o formă la temperaturi negative.
De ce nu este indicată plantarea de primăvară a coacăzului
Plantarea coacăzului se poate face și primăvara, dar din cauza întârzierii unor lucrări provocate de inaccesibilitatea timpurie pe teren, a faptului ca materialul nu a fost procurat din toamnă și sosește târziu, plantarea se întârzie și adesea se folosesc plante cu mugurii porniți în vegetație, ceea ce afectează prinderea, respectiv vigoarea de creștere de mai târziu. În acest caz, majoritatea substanțelor de rezervă migrează spre acești muguri, rămânând prea puține pentru calusarea rădăcinilor și apariția de noi radicele. Totodată, o contribuție deosebită o are și temperatura mai ridicată din aer decât din sol, care determină amplificarea procesului de transpirație.
Toate aceste elemente duc la un procent redus de prindere și la întârzierea fazei de creștere intensivă a rădăcinilor și a lăstarilor, astfel că de multe ori intrarea pe rod poate fi cu un an în urma plantațiilor efectuate toamna.
Se folosesc butași înrădăcinați de 1-2 ani
Materialul săditor utilizat la plantare poate fi reprezentat din butași înrădăcinați de 1-2 ani, marcote și mai rar din cel provenit prin despărțirea tufelor, acesta fiind utilizat de micii cultivatori pentru grădinile proprii.
Materialul săditor trebuie să fie viguros cu ramuri cu o lungime de cel puțin 30-40 cm, rădăcini viguroase, să fie fără boli sau dăunători periculoși, să aibă tulpina dreaptă, culoarea caracteristică soiului, lemnul maturat, fără brunificări sau deshidratări, fără vătămări mecanice profunde, fără urme de ger, arsuri, urme de boli sau dăunători, să prezinte mugurii viabili și normal dezvoltați.
Rădăcinile butașilor de coacăz se ”mocirlesc” înainte de plantare
Înainte de plantare, rădăcinile se mocirlesc mai ales dacă solul este mai uscat. Mocirla este un amestec compus din balegă proaspătă de bovine, pământ și apă, de consistența smântânii și are rolul de a asigura un bun contact între rădăcină și sol, ajută la vindecarea rănilor rădăcinilor și asigură o mai bună formare a rădăcinilor noi.
Plantarea coacăzului se poate face în gropi, săpate mecanic cu burghiul, cu diametrul de 40 cm sau manual, pentru suprafețe mici, când dimensiunile gropilor sunt de 25-30 cm pe toate laturile. Sunt situații când în lungul rândului se deschide mecanizat o rigolă de 30-30 cm, în care se plantează, fiind mai economică și mai rapidă deschiderea lor comparativ cu săparea gropilor. La plantarea în rigole, plantele se distribuie în lungul rândului la distanța stabilită și se fixează în sol, acoperirea bazei se face cu cantități de sol astfel încât să acopere bine rădăcinile. Pentru acest mod de plantare este necesar ca materialul săditor venit din pepiniera să aibă ramurile primare ale tufei inserate cât mai jos pe butașul înrădăcinat.
Adâncimea de plantare la coacăzul roșu se stabilește astfel încât coletul să fie la nivelul solului, iar la coacăzul negru coletul să fie cu 5 cm mai jos de nivelul terenului, astfel că din mugurii bazali ai ramurilor să apară lăstari, care acoperiți apoi cu pământ se vor înrădăcina, asigurând tufelor un număr mai mare de rădăcini și o vigoare mai mare de creștere în primii ani de la plantare.
După stabilirea adâncimii de plantare, pe fundul gropii se așează rădăcinile cu sensul de creștere înclinat în jos. Pentru a asigura condiții bune de prindere, solul trebuie să fie bine presat pe rădăcini pentru a evita rămânerea „pungilor de aer“. Acest lucru se realizează prin călcarea succesivă a pământului pus în groapa și eventual administrarea a 5-6 litri de apă, după plantare.
Fertilizarea la plantare pentru coacăz
În cazul în care la pregătirea terenului nu s-au introdus îngrășămintele recomandate ca fertilizare de bază, se vor aplica odată cu plantatul la fiecare groapă 4-5 kg mraniță bine descompusă, 10-15 g azotat de amoniu, 30-35 g superfosfat, 15-20 g sulfat de potasiu sau 300-400 g cenușă, toate amestecate cu pământul ce se va introduce în groapă.
Pentru a evita arderea rădăcinilor, îngrășămintele minerale nu se vor administra direct pe rădăcini și nici îngrășămintele organice dacă nu sunt bine descompuse, deoarece pot deveni nocive, producând arderea sau necrozarea rădăcinilor, ducând până la pierderea materialului săditor.
Tăierile după plantarea coacăzului
La plantările executate toamna, cele 2-4 ramuri ale butașului se lasă întregi, însă primăvara devreme vor fi tăiate la 6-10 cm mai exact 3-4 muguri de la punctul de inserție pe butaș. La plantările timpurii de primăvară, tăierile de scurtare se vor face în momentul plantării.
Aceste tăieri sunt foarte importante pentru formarea corectă a tufei de coacăz negru. Dacă se lasă lăstari mai lungi vei obține ramificări excesive spre vârful tufelor.
Dacă plantezi un material săditor sănătos și viguros vei obține în primul an de la plantare 6-10 ramuri viguroase care în anul 2 vor intra deplin pe rod. În acest caz în anul 2 de la plantare nu se vor mai efectua tăieri pentru ramificarea tufei.
Sursă: agrointel.ro
