Descoperă-l pe moldoveanul care a înveșnicit printr-un tatuaj cele mai grandioase simboluri ale Chișinăului pe spatele sau. Rellu Tipa, înnarmat cu o dorință frumoasă de a eterniza orașul în care-i sălășluiește sufletul, a povestit pentru orasulmeu despre viziunile sale asupra dragostei, locului pe care-l numim casă, prieteni și desigur despre semnificația tatuajului.
Despre Rellu: numele complet e Aurel Tipa, 23 de ani. Îmi place mult să călătoresc. M-am născut în Leova, însă niciodată nu am trăit acolo. M-am mutat în România, Craiova, după care am revenit la Chișinău. După ceva timp am plecat cu studiile în Italia, Treviso, dar m-am reîntors în România pentru studiile de licență. Apoi oricum am revenit acasă, unde în prezent studiez dreptul. Oriunde nu aș fi, mă trage înapoi spre casă. Iubesc înnotul, iar timpul liber îl petrec totalmente cu prietena.
Despre tatoo: mereu am vrut un tatuaj… ceva ce să mă reprezinte. Am decis să fac orașul unde am crescut, unde m-am afirmat ca persoană. Astfel am ajuns la ideea edificiilor. Am fost ajutat de către Dinu Colciu (meșterul tattoo). L-am făcut 5 ani în urmă, cu 2 săptămâni înaintea majoratului, un fel de cadou mie însumi. Procedura a durat în total 9 ore. Prima ședință- 5, și a doua- 4 ore. De la stânga la dreapta se observă: Arcul de Triumf, Clopotnița, Catedrala, Focul Veșnic, Primăria, monumentul lui Ștefan cel Mare, Președinția, Circul, Porțile Orașului și Grădina Botanică. Apropo, un detaliu interesant: pielea nu a sângerat în timpul tatuării, cu o singură excepție- au curs câteva picături din crucea lui Ștefan cel Mare.
Despre reacțiile oamenilor: părinții la început au rămas perplecși, aflând cu doar 2 zile înainte să împlinesc 18. Ulterior au acceptat și le-a plăcut. Dar câte comentarii au mai fost despre asta… unii ziceau că am făcut-o doar ca să atrag atenție asupra mea, alții- că sunt bravo. Unii credeau- ca să cuceresc fetele, alții- că-s patriot. Unii se mândreau cu mine, alții îmi spuneau că e o greșeală enormă pe care o voi regreta. Cea mai neobișnuită reacție a fost exprimată necenzurat, din cauza șocului, presupun. La început persoana nu înțelegea cum și pentru ce am făcut-o, după admira, după analiza, după iar mă judeca, după iar admira, ca în final să ajungem cei mai buni prieteni. Bogdan Todirel îi zice băiatului. El a și făcut poza ceea (o vedeți mai jos). Cu dânsul mă cunoșteam de mult timp, însă numai după acest incident ne-am apropiat, să-i zic așa. Nu demult am fost la prietena în străinătate și o fată i-a zis, glumind, că nici la depărtare nu scapă de Chișinău. Cu toate acestea, pentru mine tatuajul acesta semnifică ceva ce alții nu prea înțeleg: locul care ce mă caracterizează, rutina, haosul, cultura, prietenii, familia.. toate legate strâns de acest oraș.
Despre Chișinău: nu am un singur loc preferat, dar când am nevoie de reculegere merg la o plimbare în Valea Morilor. Sau hoinăresc pe străzile Chișinăului de seară. Îmi mai place să merg încet cu mașina, mă calmează. Apropo, toți spun că Parisul e orașul iubirii, uite că al meu este Chișinăul. Aici am întâlnit dragostea, aici cu toții o întâlnim. Aici facem primii pași, ne realizăm sau începem a ne realiza ca personalități. Aici ne găsim prietenii, aici trădați suntem și doar aici ne simțim acasă. Unde nu ai fi oricum vei fi străin, senzația de casă mai greu o găsești.
Sursa: orasulmeu.md
