Cultura dovleacului comestibil, a dovleacului plăcintar este o afacere spre care se îndreaptă acei fermieri care deja lucrează suprafețe agricole și își doresc să aibă recolte care se valorifică până toamna târziu. Cei mai mulți dintre cei care cultivă bostani de plăcinte încep cu parcele mai mici și se extind pe măsură ce își formează o clientelă și cererea le crește. O mare importanță o au soiurile de dovleac pe care le aleg, cel mai ușor de comercializat fiind dovleacul plăcintar, urmat aproape de dovleacii de tip american, căutați pentru petrecerile de la finele lunii octombrie, de Halloween.
Reducerea suprafețelor cultivate cu dovleci este explicată de faptul că această cultură nu este ușor de înființat și întreținut, iar micii producători sunt concurați pe piață de cei de la Lungulețu care cultivă suprafețe însemnate și merg pe soiuri cu fructe mari, de peste 15 kilograme. Pentru ca o astfel de cultură de bostani să fie rentabilă este esențial să ai propriul spațiu de depozitare, să nu fi nevoit să vinzi la recoltare și să poți depozita producția în așteptarea unui preț mai bun. În general după ce marii cultivatori epuizează recolta, prețul începe să crească și atunci este momentul oportun pentru micii fermieri să-și vândă dovleciide plăcinte.
Gheorghe Neacșu este un fermier din județul Călărași, România, care, de zece ani, se încăpățânează să nu renunțe la cultura de dovleci plăcintari. Predilecția pentru această plantă a venit atunci când a aflat că cineva a reușit să obțină bani frumoși din valorificarea dovlecilor așa că s-a gândit să treacă de la cultura de pepeni la cea de plăcintari. Alegerea s-a dovedit a fi una inspirată, mai ales că valorificarea se face la un preț bun către patiserii din București, Giurgiu și Năvodari.
”Cred că la nivelul județului Călărași nimeni nu se pricepe mai bine ca mine la această cultură, pentru că nimeni de aici nu a avut curajul să cultive patru hectare de dovleci. Chiar dacă odată cu trecerea anilor am redus suprafața, m-am ocupat de ei și am încercat să fac performanță din această cultură. În urmă cu zece ani când puneam niște pepeni mi-a spus un prieten despre această cultură, că a luat cineva bani frumoși. Atunci mi-a spus să pun dovleci rotunzi, eu i-am ascultat sfatul, dar am ales să cultiv dovleci tip pară, care la vremea respectivă erau o noutate. La început nu știam ce să fac cu ei, am mers din patiserie în patiserie și chiar dacă la început au fost reticenți, după o lună au început să apară comenzile”, a declarat pentru agrointel.ro Gheorghe Neacșu, fermierul care cultivă plăcintari în comuna Perișoru, din județul Călărași.
Cultivă hibridul Matilda F1 și soiul Waltham Butternut
Un factor important care determină profitabilitatea culturii este reprezentat de alegerea soiurilor și hibrizilor pe care urmează să-i cultivi. În general, dacă înființezi o astfel de cultură pe o suprafață mică este important să alegi un hibrid cu fructul mic și gustul deosebit.
”De trei ani cultiv Matilda F1, un hibrid foarte pretențios și mai pun soiul Waltham Butternut. Amândouă prezintă riscuri. Matilda se strică după 3-4 luni, iar soiul rezistă mai mult, 1-2 ani la depozitare. Problema este că soiul începe să fructifice în luna iulie, pe căldurile alea mari, când de regulă mai toate florile avortează. Matilda leagă mai repede și în momentul în care a legat frunza la început de iunie, a făcut fructul și duce până la capăt. Le-am combinat pentru o producție bună. Reușesc să obțin o producție de 25-30 de tone/ha de dovleci, în funcție de condițiile din an. Anul acesta am avut sistem de irigații și i-am dat șase ape, plus trei ploi și, tras de păr, am făcut 30 tone”, ne-a explicat cultivatorul.
Dovleacul este sensibil la ploile acide de vară
Plantele de plăcintar nu manifestă sensibilitate masivă la secetă, fructificând chiar și în condițiile în care nivelul de precipitații este unul mai scăzut. Cu toate astea cea mai mare sensibilitate a culturii este reprezentată de ploile acide de vară.
”Dovleacul nu moare dacă nu are apă, dar nici bine nu îi e, nu crește. Fructifică și la început de septembrie, dar nu mai are timp să se coacă. În momentul în care a dat bruma, piere imediat. Plăcintarul, ca și cultură, dacă ne referim la boli nu are probleme – eu nu am tratat niciodată. Cea mai mare sensibilitatea a culturii este în luna iulie, când s-a dezvoltat tija florară și e plină de frunze: dacă la după amiază dă o ploaie scurtă de 20 minute în 3-4 zile pierzi toată recolta. Sub frunze se creează o atmosferă, un fel de abur care distruge planta”, ne-a spus fermierul, despre sensibilitățile culturii.
Cultivarea dovlecilor se face la o distanță de 1,4-2 metri pe rând
Analizând plantele dar și caracteristicile hibridului și soiului cultivat fermierul și-a propus să mărească distanța între plante pe rând. Astfel că, de la distanța standard de 1,4 metri între rânduri vrea să meargă către 2 metri distanță, tocmai pentru că plantele au o dezvoltare luxuriantă în timpul perioadei de vegetație.
”Plantarea dovlecilor se face la 1,4 metri între rânduri, dar de anul următor voi merge către 2 metri pentru că am constatat anul acesta că un lujer de Matilda a ajuns la 6 metri. Ideal ar fi ca să tai lujerul la doi metri, m-a învățat un fermier mai bătrân această tehnică. Este important să nu mai crească așa de mult, pentru că toată apa se duce în lujer nu în fruct. Dovleacul rezistă la secetă, dar este important ca la plantare să pui exact atâtea semințe cât se indică pe ambalaj, dacă zice o sămânță una trebuie să pui”, a adăugat fermierul.
Semănatul dovleacului se face manual
Semănatul nu este o operațiune ușoară mai ales când vorbim de suprafețe mici. Astfel că, pentru cei 9.000 mp semănarea dovlecilor se face cu prin combinarea mașinilor și utilajelor cu munca manuală. În general, sămânța de dovleac este una care are nevoie de condiții speciale pentru a răsări.
”Pentru prima data două semene cu semănătoare, am oameni care fac groapa din metru în metru, alți vin în spate cu apa și eventual aplic și complexe dacă terenul nu este suficient aprovizionat cu elemente nutritive. În spate vin cei cu sămânța. Se pune o sămânță la cuib, care se bagă 4-5 cm în pământ și deasupra se pune sol uscat. Dacă nu se pune pământ uscat se face o crustă și planta nu mai răsare. Dacă prinzi o ploaie acidă și cu soare crusta se formează și trebuie să intri să elimini crusta”, susține producătorul de dovleci plăcintari.
Stropiri la dovleac: Atonik și Microfert
Pentru o cultură reușită de dovleac plăcintar și pentru o răsărire și o dezvoltare uniformă, călărășeanul face două-trei stropiri cu stimulatori de creștere care ajută planta să fructifice mult mai bine.
”După ce planta răsare, iau vermorelul în spate și tratez plantele cu Microfert și Atonik, un stimulator de creștere. Astea sunt stropirile pe care le fac. Tratez de două-trei ori, până nu mai pot să intru prin ei. Este de muncă, mai ales că fac totul manual. Sunt importante și aceste stropiri tocmai pentru că ajută planta să răsară cât mai bine și să se dezvolte foarte bine”, susține cultivatorul.
2.000 lei – costul cu sămânța de dovleac la hectar
Costurile pentru un hectar cultivat cu dovleci sunt destul de mari, în mod special pentru faptul că atât sămânța, cât și lucrurile specifice acestei culturi sunt destul de costisitoare. Cantitatea de sămânță la hectarul de dovleac nu este însă mare.
”Numai sămânța pentru un hectar te costă 2.000 lei, atât te costă hibridul Matilda. În general, cumpăr sămânța de la distribuitorii de semințe. La un hectar intră 7.000 de semințe. Eu tratez semințele cu înlocuitorul Furadanului, Carbodan până le fac roșii, tocmai ca semințele să nu fie mâncate de insecte. Dacă nu le tratezi este riscul să recoltezi 30 de cuiburi dintr-un hectar”, ne-a mărturisit producătorul.
Recoltarea dovlecilor se face după ora 11.00
Potrivit fermierului este important ca recoltarea dovlecilor să se facă după ora 11.00. Dacă îi culegi dimineața au roua pe ei și o să ajungă în remorcă și la valorificare murdari de noroi.
”După ora 10.00 se duce roua, dovlecii sunt uscați și pot fi luați mai bine din câmp. Murdari nu ți-i primește nimeni. Este foarte important să ai o marfă de calitate și cu un aspect plăcut. Pentru un aspect comercial aleg să depozitez dovlecii în saci de cartofi, transparenți de culoarea roșie. Marfa arată mult mai bine, decât în sacii verzi. Trebuie să știi să scoți în evidența calitatea mărfii tale”, recomandă Gheorghe Neacșu.
Prețul dovlecilor plăcintari la vânzarea directă: 1-1,2 lei/kg
Chiar dacă în trecut cultiva patru hectare de dovleci, anul acesta suprafața a fost redusă la 9.000 mp, aproape un hectar cultivat cu soiuri și hibrizi aleși pentru o valorificare substanțială. În timp ce în această perioadă cultivatorii din Lungulețu vând dovlecii la un preț de 0,40 lei/kg, fermierul din Călărași reușește să vândă dovleacul cu un preț de 3 ori mai mare.
”Anul acesta am pus dovleci pe 9.000 mp, dar am pus un hibrid care este frumos ca formă. Eu nu cultiv plăcintar mare așa cum se face la Lungulețu, cel de 15 kg. Acest tip de dovleac se vinde la procesare, la fabrici mari. Dacă se vinde pe piață, la patiserie, cel de acolo îi preferă pe cel mai mic, așa cum sunt dovlecii mei de 2 kg. Eu lucrez mai mult cu patiseriile care cumpără 1-3 tone la un preț bun. Reușesc să vând cu 1-1,2 lei/kg. Nu merg cu ei la angros, acum înțeleg că Lungulețu vinde cu 0,40 lei/kg. La 10 tone una e să încasezi 4.000 lei, alta e să iei 10.000 lei, e diferență mare. Eu reușesc să vând mai bine de la sfârșitul lunii noiembrie, când termină de vândut cei de la Lungulețu”, ne-a mărturisit fermierul.
Potrivit călărășeanului, vânzarea dovlecilor în luna noiembrie se face numai dacă ai spațiu de depozitare. În acest sens, fermierul deține o magazie care îi permite depozitarea fructelor la o temperatură optimă.
