Alunul se găsește în Moldova frecvent în stare sălbatică în toată zona de deal și submontană. Mai puțin răspândit ca și cultură, el merită însă să fie extins fiindcă ocupă un spațiu restrâns, cere puține îmgrijiri, rodește în fiecare an, iar fructele sunt bogate în grăsimi (50-70 la sută), substanțe proteice, hidrați de carbon, săruri minerale și vitamine.
Alunele au 40-60 % miez (în medie de 50%), care se consumă în stare proaspătă sau se folosește la prăjituri, creme sau ciocolată. În plus, alunul fixează terenurile expuse eroziunii și poate fi folosit și ca plantă decorativă (alunul cu frunze roșii).
Întreținerea culturii de alun este simplă și nu necesită intervenții
Pentru înființarea culturii de alun, terenul se pregătește printr-o afânare ceva mai adâncă (arătură) și eventual vertilizare cu gunoi de grajd putrezit în cantitate de circa 2 tone pe o suprafață de 500 de mp de grădină.
Plantarea alunului se face din toamnă dar și primăvara timpuriu, cu marcote, respectiv plante înrădăcinate, obținute prin despărțire de la tufele mamă, extinse deja în cultură. Important este ca materialul de plantat să provină de la o pepinieră autorizată sau de la o stațiune de cercetare. Nu se va apela la puieți de alun crescuți spontan și întâlniți frecvent în zona colinară la limita terenurilor împădurite, dat fiind că, deși sunt productivi și perfect adaptați aceștia dau fructe mici de calitate inferioară.
Sădirea alunului se face în rânduri, la distanța de 3,0 – 3,5 m între ele, iar între plante pe rând la 2,5 – 3,0 în gropi individuale nu prea adânci, în care se adaugă obligatoriu 1-2 lopeți de pământ de frunze luat din pădure. La suprafața de 500 de mp teren intră 60-70 de plante. Întreținerea este simplă și nu necesită intervenții speciale. La fiecare tufă se lasă la bază 2-3 tulpini iar restul se îndepărtează. Pe măsură ce îmbătrânesc și anume la 3-4 ani odată se înlocuiesc prin eliminare cu alte tinere pornite de la bază. De specificat că la 4-5 rânduri din soiul de bază se plantează un rând din soiul polenizator.
Combaterea bolilor și dăunătorilor la alun
Alunul este atacat de bacterioză, făinare și de unele insecte: viermele alunelor, acarienii și afidele. Contra bolilor se fac stropiri cu zeamă bordeleză 0,8 % toamna târziu după căderea frunzelor sau cu zeamă sulfocalcică 10 % în februarie, înainte de înflorit. Fructicarea plantelor începe din anul al treilea de la plantare și atinge maxim de recoltă după 10-12 ani, unele soiuri 5-6 ani. După recoltare alunele se întind în strat de 5-6 cm grosime într-o încăpere uscată și aerisită tipm de 7-8 zile după care se însăcuiesc și se păstrează în aceleași condiții până la desfacerea pe piață.
Cultura de alun lasă loc și altor plante cu care că puteți suplimenta veniturile
La fel de important este şi faptul că livezile de aluni pot asigura şi creşterea trufelor. Acestea sunt nişte ciuperci comestibile foarte scumpe, numite şi „diamantele pământului“, care cresc în sol, la rădăcina unor arbori. Gustul, mirosul şi culoarea sunt date de copacul pe care se formează: fag, stejar, carpen, plop sau alun. Trufele ajung la maturitate tarziu, însă merită aşteptarea. Preţul unui kilogram variază între 100 şi 500 de euro.
Mai mult, este recomandat ca în primii 4-5 ani până ce plantele de alun deja se dezvoltă, ca intervalele dintre rânduri să fie folosite cu diferite alte culturi de plante care au interes pe piață și în gospodăria familială, ca de exemplu legumele verdețuri de primă apariție, ceapă, rădăcinoasele, cartofii timpurii și de vară de la care se por obține venituri suplimentare. Pe o suprafață de 500 mp plantată cu alun rezultă, după acoperirea cheltuielilor materiale, un venit de circa 600 de euro, ceea ce la investiția făcută și la volumul de muncă prestat este deosebit de avatajos, ca idee de afacere. De precizat că miezul de alună are o cerere nelimitată în industria dulciurilor și, ca și ca la nuci, există o mare lipsă pe piață.
Sursa: agrointel.ro
