Luna mai, mult aşteptată de către toți apicultorii, poate aduce, în funcţie de o serie de factori, primele rezultate ale muncii albinelor, rezultate care se vor reflecta în buzunarele fiecărui apicultor. Este o lună de intensă activitate pentru apicultori având ca obiectiv principal valorificarea primelor culesuri importante de nectar de la rapiţa de toamnă si salcâm, în paralel cu luarea de măsuri pentru a evita roirea naturală în lunile care urmează. Rapiţa de toamnă înfloreşte încă din aprilie şi ţine circa 45 zile, iar rapiţa de de primăvară înfloreşte în funcţie de momentul semănatului cam la aproximativ o lună după rapiţa de toamnă. Furnizează nectar şi polen într-o perioadă când flora meliferă este săracă de aceea contribuie la dezvoltarea puternică a familiilor de albine.
Producţia de miere este evaluată la aproximativ 100 kg/ha, mierea este de culoare aproape albă, uneori galben intens cu o aromă puternică de floare de rapiţă, are un gust uşor iute datorită uleiurilor volatile pe care le conţine, dar care cu timpul se evaporă. Această miere are particularitatea de a se cristaliza foarte repede, de aceea ea trebuie extrasă din faguri imediat dupa cules şi nu poate fi păstrată ca hrană de iernare. De menţionat este şi faptul că utilizarea fagurilor de recoltă din care s-a extras mierea de rapiţă poate compromite calitatea mierii de salcâm, dacă aceştia nu au fost bine curăţaţi de albine după extracţie, cristalele de miere de rapiţă dacă ajung în mierea de salcâm pot conduce la declasificarea mierii de salcâm.
Salcâmul înfloreşte începând chiar cu prima decadă a lunii mai şi se continuă şi în luna iunie pentru zonele mai reci (salcâm II, III). Durata înfloririi este de 10-12 zile iar producţia de miere este evaluată la 1000kg/ha. Mierea mult apreciată de salcâm este incoloră sau uşor colorată în galben cu aromă specifică.
Pentru valorificarea acestor culesuri trebuiesc luate o serie de măsuri:
1. Pregătirea familiilor de albine pentru valorificarea culesurilor;
2. Pregătirea documentaţiei necesare acţiunii propriu-zise de pastoral;
3. Pregătirea mijloacelor de transport a familiilor de albine în pastoral ;
4. Anunţarea primăriilor din localităţile în raza cărora sunt deplasate stupine în pastoral pentru luarea în evidenţă şi protejarea de eventuale tratamente fitosanitare;
5. Asigurarea cu echipamentul necesar extracţiei şi stocării mierii până la valorificare;
În ceea ce priveşte pregătirea familiilor de albine pentru valorificarea culesurilor se va avea în vedere:
1. Evaluarea situaţiei fiecărei familii de albine şi a puterii acestora. Scopul acestei lucrări este de a ajuta familia să atingă o dezvoltare necesară valorificării culesului important şi eliminarea factorilor care să conducă la roirea naturală. Păstrarea acestui echilibru biologic trebuie să fie realizat printr-un control permanent al stării familiilor de albine luând în calcul următorii factori de influenţă: calitatea matcii, vârsta mătcii, dezvoltare numerică excesivă şi a dezechilibrului dintre cantitatea de puiet larvar şi albina doică existentă, lipsa spaţiului de dezvoltare şi a unei ventilaţii corespunzătoare, condiţiile meteorologice de cules fluctuante etc.
În condiţiile valorificării culesului de rapiţă există riscul apariţiei roirii chiar în perioada valorificării culesului de salcâm, fapt nedorit. De aceea, printr-o analiză riguroasă a puterii familiilor de albine înaintea culesului de salcâm se poate evalua acest risc pentru a se lua măsurile necesare preîntâmpinării roitului.
2. Imediat după extracţia mierii de rapiţă şi în lipsa culesului de rapiţă fagurii vor fi reintroduşi în familii pentru curăţarea completă de resturi de miere pentru a nu deteriora calitatea mierii de salcâm care urmează a fi recoltată. Se menţionează că existenţa unei cantităţi mici de miere de rapiţă în mierea de salcâm poate modifica culoarea şi conţinutul polinic fapt ce conduce la declasarea mierii de salcâm şi obţinerea unui preţ mult mai scăzut.
3. În această lună se continuă prin a se verifica şi corecta situaţiile nedorite: unificarea familiilor slabe sau făra matcă, întărirea acestora cu rame cu puiet, stimularea glucidică şi proteică a acestora;
4. Aplicarea tratamentelor antivarroa se va întrerupe cu cel puţin 2 săptămâni înaintea culesului important pentru a evita riscul poluării mierii recoltate;
5. Verificarea, repararea, înlocuirea elementelor de stup defecte pentru a rezista în condiţii de transport;
– Se continuă asigurarea cu apa la adăpător în care poate fi dizolvată şi o cantitate de 5g sare/litru apă;
– Se asigură lărgirea cuibului cu faguri clădiţi sau artificiali şi înlocuirea fagurilor destinaţi reformei. Fagurii artificiali pot fi introduşi în perioadele în care se remarcă o uşoară albire a celorlalţi faguri, mai ales pe speteaza superioară semn că în natură există un cules.
6. Pregătirea documentaţiei necesare acţiunii propriu-zise de pastoral în conformitate cu legislaţia:
7. Pregătirea mijloacelor de transport a familiilor de albine în pastoral. Mijloacele de transport inclusiv pavilioanele apicole trebuie să fie înscrise în circulaţie şi să aibă revizia tehnica.
8. Anunţarea primăriilor din localităţile în raza cărora sunt deplasate stupine în pastoral pentru luarea în evidenţă şi protejarea de eventuale tratamente fitosanitare este o măsură necesară pentru a exista baza rezolvării un eventual litigiu.
9. Asigurarea cu echipamentul necesar extracţiei şi stocării mierii până la valorificare; – condiţiile de extracţie şi recipientele de stocare a mierii trebuie să corespundă normelor Uniunii Europene. Adaptarea la legislaţia UE privind echipamentele: orice echipament care vine în contact cu mierea cum ar fi centrifuga, tava de descăpăcit, cuţitul de descăpăcit, trebuie să fie confecţionate din inox alimentar, iar recipienţii de stocare admişi trebuie să fie confecţionaţi din plastic alimentar, tablă vopsită cu vopsea alimentară, vase emailate sau inox alimentar.
Foto: extension.oregonstate.edu
Sursa: agrointel.ro
