Nănășia, ca și veșnicia, s-a născut la sat, o spune un cuplu de nași și de fini din Frunzești, raionul Florești, care, de fapt, au rămas unicii locuitori ai satului. În plină iarnă, doar din gospodăriile lor mai vezi ieșind fum din hogeaguri și auzi lătratul câinilor. Satul are drumul central asfaltat, telefonie fixă și internet.
„Suntem doar doi, mai mult nu este nimeni. Ce reacție poate fi, că suntem adevărați mafioți, adică suntem stăpânii satului, ca mafioți”, spune Nicolai Primocenco, locuitor al satului Frunzești
Nașul, Nicolai Primocenco, trecut de 60 de ani, își amintește cu nostalgie de vremurile bune când satul număra aproape 100 de oameni. „Pe acest loc era casa mătușii Valea”, spune bărbatul. Din locuința bătrânei a rămas întreg doar un perete. O imagine pe care o puteți vede mai în toate localitățile rurale din republică.
„Au trăit ei, cât au trăit, până când nu s-a dărâmat casa și pe urmă au plecat în alt sat.Acolo era un sărai, o magazie, dar, timpul le-a șters pe toate”, povestește nașul.
Cea mai frumoasă casă din Frunzești este cea a nașului, în care el a trăit aproape un an. După ce a construit-o împreună cu soția după bunul lor plac: cu uși și ferestre frumoase, tapete scumpe, mobilă bună au trecut cu traiul la părinți. Niciunul din cei patru copii ai lor, nu a vrut să rămână stăpân în această gospodărie.
„Am amenajat o cameră pentru fete și una pentru băieți. Podeaua s-a mai așezat, dar dacă faci reparație, casa este bună de locuit”, mărturisește Nicolai.
Bărbatul privește cu multă durere la casa sa. Îi este frică că ea va avea aceiași soartă deplorabilă ca și celelalte case părăsite din sat.
„Nu cred să o cumpere cineva. Nu cred, este un sat care moare”, a precizat nașul
El a construit și un beci încăpător, în speranța că va păstra acolo provizii pentru toți membrii familiei. Din păcate însă, copii lor s-au împrăștiat prin lume.
„Aici, pentru fiecare treaptă am cheltuit o roabă de prundiș, o roabă de nisip și un sac de ciment”, spune cu mândrie bărbatul.
Finii, Ilie și Larisa Popa, au rămas și ei credincioși satului, care, iată, nu are nici măcar o mică biserică.
„Oamenii pleacă, pentru că aici nu este nici gradiniță, nici școală, nici magazin. Nimic nu este. Nu ne asigură cu transport. Noi mergem pe jos sau cu transportul nostru. Mai înainte, aproape în fiecare casă locuiau oameni, dar în ultimii ani, care au murit, care au plecat, care au vândut casa și lumea s-a împrăștiat”, se plânge Larisa Popa, fina lui Nicolai Promocenco.
sursa: nordnews.md
