Porcii, când se stresează, mănâncă și nu se îngrașă. De asta, la o fermă inițiată dintr-un grant oferit de UE prin intermediul PNUD, uneori răsună muzică, animalele se joacă și au tot timpul acces la hrană și apă. Originar din Parcani, Vitali și-a înființat gospodăria în satul Speia, raionul Anenii Noi. De fapt, pe un deal de lângă sat, în clădirea părăsită a unei ferme vechi.
„Nu e încă totul european aici, dar spre asta mergem”, a spus un muncitor de la ferma lui Vitali Radulov.
Construcția arată tot așa ca acum 30 de ani, numai gardul este nou. Vitali spune că l-a ridicat ca să țină departe câinii vagabonzi care ar putea aduce tot felul de boli. Mai ales acum, când bântuie pesta porcină africană. Lângă grămezile de grâu și orz se află o râșniță electrică în care muncitorii încarcă cerealele împreună cu făină de soia, bogată în proteine. Toate sunt fărâmițate și transformate într-un amestec cu care sunt hrăniți porcii. Vitali afirmă că folosește pentru animale doar produse naturale. Cerealele sunt crescute pe câmpurile din preajmă de fermierii locali, iar soia este importată din Ucraina. Muncitorii confirmă — carnea porcilor de la ferma este, așa cum e la modă să spui acum, organică, și ei tot o mănâncă fără nicio grijă.
E importantă compoziția, dar și cât de mărunt e furajul. Dacă e prea mășcat, va afecta digestia animalelor; dacă e prea fin, porcii se îneacă și tușesc. Vitali a descoperit că astea, pe lângă temperatura nepotrivită, lipsa mâncării și a apei, sunt factori de stres pentru porci. Oamenii de la țară, care mai cresc câte un porc în gospodărie, nu au timp de propriile stresuri, cu atât mai mult de starea psihologică a animalelor. Vitali Radulov însă a remarcat că porcii „supărați” mănâncă și nu adaugă în greutate atât cât ar trebui. În medie, „ratează” câte 20 de grame pe zi. Ținând cont de numărul de capete și de zilele în care ar trebui să ajungă la greutatea optimă pentru vânzare — 1500 de porci și 100 de zile — vorbim despre 3 000 de kilograme sau circa 4 000 de euro.
Ca să nu piardă acești bani, fermierul are grijă ca animalele să fie tot timpul calme. A automatizat procesul de alimentare cu hrană și apă, menține o temperatură constantă în încăperile ventilate, și spală periodic podeaua care are orificii speciale. Din când în când, chiar le pornește muzică sau le organizează jocuri. A inventat un fel de fotbal pentru animalele hiperactive. Ca să nu se ia la harță cu cele din jur, le aruncă sticle din plastic umplute cu pietricele pe care porcii le aruncă dintr-o parte în alta cu râturile, până obosesc și se liniștesc.
Două dintre încăperile în care se află câte 250 de animale urmează după depozitul cu cereale și are fiecare cate circa 250 de metri pătrați. Când am ajuns la fermă, și porcii tineri și cei care au ajuns la vârsta și greutatea optimă se odihneau. „Știți vorba „boala porcului”? Animalele așa ar trebui să comporte în mod normal — să mănânce și să bea pe săturate, apoi să doarmă și să adauge în greutate”, ne-a spus Vitali.
Soția lui vinde carne la piață, dar spune că e mai degrabă pentru publicitate. Cei mai mulți porci îi livrează direct de la fermă și are suficientă cerere încât să nu caute să colaboreze cu fabrici de mezeluri. Se gândește, totuși, într-o zi să ajungă să vândă carne și pe malul drept al Nistrului. Aceste planuri merg mână-n mână cu intenția de a mări ferma până la 2500–3000 de capete.
sursa: PNUD Moldova
