În cadrul unui interviu pentru www.provincial.md, Daniela Chirică, cea mai tânără angajată a Fabricii de Sticlă din Chişinău, a vorbit despre ce a determinat-o să vină la Fabrică, în ce constă munca sa, despre condiţiile de muncă, etc..
Provincial: Spuneţi-ne pentru început ce v-a determinat să veniţi la Fabrica de Sticlă din Chişinău?
Daniela Chirică: Ideea aparține unei persoane apropiate, care lucrează de mai mult timp în cadrul Fabricii de Sticlă, mi-a sugerat și chiar mi-a recomandat să vin să încerc să lucrez aici. M-am gândit o perioadă ce aș putea face eu aici, am analizat posibilitatea de a avea un loc de muncă în ţară, am analizat condiţiile de la Fabrică și după toate acestea am decis să mă angajez.
P: De cât timp activați în cadrul Fabricii și în ce constă munca Dvs.?
D.C.: Muncesc în cadrul fabricii de sticlă de aproape două luni în calitate de controlor. Sincer, îmi place ceea ce fac. La început mă gândeam că nu voi putea face față. Ca orice om, aveam frica de a nu corespunde cu ceea ce mi se cere. Acum pot spune că nimic nu mă înspăimântă, mai ales că munca nu e grea, dar presupune multă responsabilitate.
P: A fost greu să învăţaţi meseria? Aţi urmat careva cursuri de instruire?
D.C.: Desigur. Nimeni nu se naște învățat. În primele zile mi-a fost dificil, era ceva nou pentru mine, experiență în domeniu nimic, nu-mi imaginam ce ar putea o fată să lucreze aici. Pentru că, îmi părea complicat utilajul de lucru: multe butoane, ecrane, mașinării cu alte butoane, fiecare cu o menire aparte și cumva trebuie să ții minte care și ce funcție are. Dar, am învăţat funcţiile acestora și acum totul este bine. De fapt, m-am adaptat condiţiilor de muncă în cadrul Fabricii datorită angajaţilor cu experienţă, ei m-au instruit în acea perioadă și tot ce pot acum este datorită lor.
P: Cum aţi caracteriza condiţiile de muncă la Fabrica de Sticlă?
D.C.: Sunt destul de bune. Nu pot să spun că există ceva să nu-mi placă. Nu știu ce Avem camere speciale pentru orice necesitate. Cameră unde ne putem schimba hainele, o alta unde putem face duş la sfârşitul zilei de muncă, dar și alte comodități.
P: Ce puteţi spune despre utilajul cu care munciţi?
D.C.: La început mi-a fost mai greu. După cum am menționat – butoane multe, experiență zero. După instruire știu deja să lucrez cu toate acestea și să folosesc toate utilajele din cadrul secţiei în care activez. Pot să spun chiar că mă descurc destul de bine.
P:: Vă mai aduceţi aminte de prima zi la Fabrică? Cum a fost aceasta?
D.C.: Desigur, nu cred că cineva nu ar ține minte așa ceva. Am venit dimineața, nu cumva să întârzii pentru că asta ar însemna responsabilitate mică. Am așteptat pe cineva responsabil la fabrică o perioadă și în tot acest timp aveam diverse gânduri. Ulterior a venit directorul de producție și mi-a arătat secţia în care voi lucra. Repet: îmi era frică, credeam că n-o să mă descurc, că n-o să pot să lucrez la fel ca şi colegii mei. M-am gândit că voi încerca două zile, dacă nu fac față, plec. Am avut noroc de colegii care m-au instruit și cu care m-am încadrat în procesul de muncă. Acum nu cred că vreau să plec.
P: Cum decurge o zi de muncă a unui angajat la Fabrica de Sticlă?
D.C.: La fabrică lucrăm în schimburi. Primul schimb începe lucrul la ora 7:30 şi munceşte până la 15:30. Apoi urmează schimbul II – de la 15:30 până la 23:00, după care schimbul III – de la 23:00 până la 7:30. Îmi place să lucrez în schimbul de noapte – după părerea mea, orele trec mai repede şi nu este atât de obositor ca în celelalte două schimburi.
P: Ce fel de relaţie aveţi cu colectivul? Cum vă înţelegeţi?
D.C.: Ne înțelegem foarte bine, ne ajutăm reciproc în timpul zilei de muncă, învăţăm unii de la alţii. Avem un colectiv bun, unit, suntem aici ca o mare familie.
P: Aţi recomanda prietenilor, rudelor, cunoscuţilor să vină să muncească la Fabrica de Sticlă?
D.C.: Așa cum mi-au recomandat mie să vin aici, așa o fac și eu, dacă cineva are nevoie de un loc de muncă. Consider că munca pe care o fac aici nu este complicată. Cred că persoanele pe care le cunosc ar putea să se descurce, dacă ar vrea să lucreze aici. Lucrul la Fabrica de Sticlă nu este pentru o anumită vârstă, de aceea aş recomanda tuturor persoanelor, şi mai mici decât mine, şi mai mari, să-și încerce norocul.
P: Dacă ne referim la salariul Dvs. în cadrul Fabricii de Sticlă, sunteţi mulţumită de acesta? Este suficient pentru un tânăr angajat?
D.C.: Lucrez aici de două luni, așa cum am menționat. M-am gândit mult la primul meu salariu. L-am primit și vă spun că sunt foarte mulțumită.
P: Cât timp planificaţi să activaţi în cadrul Fabricii de Sticlă?
D.C.: Nu mi-am făcut un plan strict în acest sens. Deoarece îmi place ceea ce fac şi sunt mulţumită de salariu, cred că voi activa în cadrul Fabricii de Sticlă o perioadă mai îndelungată.
P: De ce nu aţi ales să plecaţi şi Dvs. peste hotare, aşa cum fac majoritatea tinerilor în ziua de azi?
D.C.: Am decis să rămân în țară şi să am un loc de muncă acasă, inclusiv pentru că mi-am dorit să fiu mai aproape de părinţi. Din acest punct de vedere, într-un fel sunt recunoscătoare conducerii Fabricii de Sticlă din Chişinău, pentru că mi-a oferit acest prim job din viaţa mea.
P: Ce mesaj ai pentru tinerii care ar vrea să vină la Fabrica de Sticlă, dar le este frică că nu vor face faţă?
D.C.: Le recomand să vină măcar pentru o zi la Fabrica ca să se convingă că lucrul aici nu este greu. Sunt sigură că mulţi tineri, care sunt în căutarea unui loc de muncă, vor fi curioşi să vadă cum are loc procesul de producere şi se vor decide să rămână să muncească aici.
P: Vă mulțumim!
Mihaela Grosu
Foto: Andrei Boguș
