Cele mai recente date statistice oficiale, făcute publice de Biroul Naţional de Statistică, arată că tendinţa de majorare constantă a numărului de locuinţe, dar şi a suprafeţei totale a fondului locativ se păstrează, deşi este una destul de timidă. Astfel, în ultimii trei ani numărul de locuinţe a crescut cu câte 0,4-0,5% în fiecare an, iar suprafaţa totală – cu câte 0,6-0,7% în fiecare an.
La situaţia din 1 ianuarie 2025, în Republica Moldova erau înregistrate oficial 1 337 300 locuinţe, iar suprafaţa totală a fondului locativ constituia 91 792 900 metri pătraţi. Teoretic, în aceste condiţii, nu ar fi trebuit ca în Moldova să existe problema spaţiului locativ, dar ea nu doar că există, ci şi e destul de acută. Iar explicaţia e la suprafaţă, dacă analizăm atent alte date statistice relevante în acest context. Astfel, cel mai mare număr de locuinţe este înregistrat în mediul rural – 747 500 (55,9% din numărul total de locuinţe înregistrate). Acestea ocupă o suprafaţă de 49 299 600 metri pătraţi (53,7% din totalul fondului locativ pe ţară). Mediului urban îi revin 589 800 locuinţe (44,1% din total), care deţin o suprafaţă totală de 42 493 300 metri pătraţi (46,3% din totalul suprafeţei fondului locativ). Relevantă în acest context este statistica pentru Chişinău – capitalei îi revin doar 24,9% din numărul total de locuinţe. Apropo, în ultimii ani se atestă o uşoară creştere a ponderii numărului de locuinţe înregistrate în Chişinău. Astfel, la data de 1 ianuarie 2023 capitalei îi reveneau 24,4% din numărul total de locuinţe, iar la 1 ianuarie 2024 – 24,6%.
Astăzi, problema Republicii Moldova nu este numărul de locuinţe disponibile sau suprafaţa totală a acestora, ci locul unde sunt amplasate ele. Cel mai mare număr de locuinţe revine mediului rural, unde practic nu a mai rămas populaţie. Ca urmare a migraţiei, a crizei demografice în general, satele sunt pustii, iar în fiecare localitate găseşti de la zeci până la sute de case nelocuite. În acelaşi timp, în mediul urban se atestă un deficit acut de locuinţe, mai ales în capitală. Unele studii relevante arată că, pe lângă criza demografică, Republica Moldova se confruntă cu un proces de urbanizare activă. În special, acest proces se resimte în Chişinău. Datele recensământului populaţiei şi locuinţelor de anul trecut arată că, dacă în 2014 în capitală locuia fiecare al cincilea cetăţean cu viză de reşedinţă obişnuită, atunci în 2024 – deja fiecare al treilea cetăţean cu viză de reşedinţă obişnuită. Iar dacă mai adăugăm aici că numărul de locuitori al capitalei a crescut în ultimii trei ani cu circa 10% şi din contul refugiaţilor ucraineni, tabloul devine şi mai clar. Nu în ultimul rând, în acest context se cere de menţionat că, în lipsă de alte oportunităţi investiţionale serioase, mulţi cetăţeni aleg investiţiile în imobile. Şi ele continuă să fie la un nivel destul de ridicat, chiar dacă şi preţurile au crescut sesizabil, în special în 2024 şi în prima jumătate a anului curent. Iar toţi aceşti factori luaţi împreună determină situaţia atestată de mai mulţii specialişti, dar şi de datele statistice relevante şi anume că cererea de locuinţe a ajuns sa depăşească oferta cu circa 30%.
Am considerat necesar să vin cu aceste accente importante pentru a face puţină claritate la capitolul număr de locuinţe şi suprafaţa fondului locativ versus necesităţile reale care sunt la acest capitol în Republica Moldova, în general, şi în Chişinău, în particular. Căci, chiar dacă se va păstra tendinţa înregistrată acum şi statistica oficială va prezenta date din care va reieşi că numărul de locuinţe este în creştere, la fel ca şi suprafaţa totală a fondului locativ, aceasta nu va însemna că problema spaţiului locativ se rezolvă.
Viorel Godea, director general al companiei „Lagmar”
