România acordă o atenţie deosebită industriei construcţiilor, dat fiind importanţa acestui domeniu pentru buna funcţionare a economiei naţionale, dar şi pentru rolul social pronunţat ce-i revine. Pe lângă facilităţile de ordin fiscal, de care beneficiază agenţii economici din acest domeniu (şi nu doar ei), statul vecin are şi programe de stimulare eficiente. Iar unul dintre cele mai bune exemple în acest sens este programul ConstructPlus.
Scopul acestui program este de a încuraja dezvoltarea industriei construcţiilor, iar pentru aceasta Guvernul român a prevăzut un buget de aproape 600 de milioane de euro. Suma alocată pentru anul 2024 este de circa 149 de milioane de euro.
Prin programul ConstructPlus companiile din domeniu pot accesa bani pentru a se dezvolta. Finanţările pot acoperi maximum 75% din valoarea investiţiei pentru o investiţie localizată în mediul urban şi, respectiv maximum 85%, dacă investiţia este localizată în mediul rural. Prin acest program de finanţare, preponderent industria producătoare de materiale de construcţii primeşte practic un imbold în vederea dezvoltării. Iar aceasta se expune direct (în sens benefic) şi asupra activităţii companiilor de construcţii propriu-zise.
Am analizat atent contextul în care statul român a decis să vină cu respectivele măsuri stimulatorii. În primul rând, mi-a atras atenţia faptul că, chiar dacă industria construcţiilor este una de maximă importanţă, în România este abia pe locul al 19-lea după cifra de afaceri totală. În al doilea rând, este destul de mare procentul companiilor din industria construcţiilor care apelează la procedura de insolvenţă. În 2023, spre exemplu, la această procedură au apelat 1 208 companii din domeniul construcţiilor, ceea ce reprezintă o creştere cu 3,6% faţă de 2022. În al treilea rând, ar fi de notat că, alături de comerţ şi industria prelucrătoare, construcţiile sunt sectoarele de activitate cu cele mai multe contracte de muncă plătite cu salariul minim pe economie. În construcţii sunt aproape 202 800 de astfel contracte, pentru angajaţii din acest domeniu salariul minim brut fiind de 4 582 de lei româneşti pe lună. Sunt şi alţi indicatori relevanţi, care arată că preocuparea statului român de a susţine industria construcţiilor este pe deplin justificată.
Şi, apropo, rezultatele nu întârzie să apară. În timp ce în Republica Moldova în anul 2023 volumul total al lucrărilor de construcții s-a micșorat față de anul 2022 cu 2,5%, în România creşterea construcţiilor în anul trecut a fost de 12,5%. Cel mai spectaculos a crescut sectorul construcţiilor inginereşti (autostrăzi, poduri, viaducte, pasaje) – cu 31,7%.
Sigur, când analizezi ceea ce se întâmplă pe piaţa construcţiilor de peste Prut, apare un fel de invidie albă, dar şi întrebarea logică: Va veni o zi când şi domeniului construcţiilor de la noi i se va acorda aceeaşi atenţie? E real să avem şi noi în perspectivă programe de genul ConstructPlus? Eu cred că, da. Desigur, aceasta nu se va întâmpla mâine – trebuie să fim realişti şi să reieşim din posibilităţile pe care le are statul Republica Moldova. Dar, după cum menţionam într-o analiză anterioară, cu cât mai mult vom avansa pe calea integrării europene, cu atât mai solicitate vor fi lucrările de construcţie. Pentru că va fi vorba de implementarea unor ample proiecte, inclusiv de infrastructură, ca Republica Moldova să corespundă standardelor UE. Şi atunci, cu siguranţă, vor apărea premise şi posibilităţi pentru a impulsiona acest domeniu, inclusiv prin implicarea statului cu programe concrete, aşa cum o face România.
Viorel Godea, director general al companiei „Lagmar”
