Cu toții admirăm peisajele uluitoare ale toamnei în acest an. Dar nu toți își pun întrebarea, ce facem cu frunzele uscate? Agenția de Mediu recomandă lăsarea frunzelor la locul unde cad ori transformarea acestora în compost.
„Milioane de vietăți și microorganisme benefice mediului înconjurător se hrănesc cu frunzele care cad toamna. Râmele, de exemplu, mâncând frunzele uscate și alte resturi vegetale, afânează, ventilează și fertilizează solul în tot acest proces. Fără râme în soluri, am avea mai puține alimente, mai multă poluare și mai multe inundații”, comunică reprezentanții Agenției.
Dacă nu putem lăsa frunzele acolo unde cad, din motive obiective, atunci luăm una dintre măsurile următoare – comunică Agenția de Mediu:
– Amenajăm o zonă în curte pentru a face compost. Același lucru este valabil pentru toți administratorii parcurilor și spațiilor verzi. De ce să poluăm cu saci de plastic și noxe, ca mai apoi să se transporte frunzele uscate sau iarba tunsă la gropile de gunoi, când am putea amenaja undeva într-un colț retras al parcului un spațiu unde acestea pot fi transformate în compost. Este cel mai sănătos lucru pe care îl putem face cu resturile vegetale. Conform prevederilor art.56 din Legea nr. 209/2016 privind deșeurile, gestionarea biodeșeurilor se efectuează în așa mod, încât să se asigure colectarea separată a acestora, în vederea compostării și fermentării lor, iar deșeurile biodegradabile provenite din parcuri și grădini vor fi colectate separat și transportate la stațiile de compostare sau pe platforme individuale de compostare. În cazul în care biodeșeurile colectate separat conțin substanțe periculoase, se interzice tratarea acestora în stații de compostare. Dacă resturile vegetale sunt contaminate cu anumiți patogeni, NU le ardem, dar putem face compostarea la cald, prin care procesul de fermentație poate atinge temperaturi de 70 C anihilând astfel orice patogeni sau dăunători;
– În cazul în care amenajarea unui spațiu pentru compostarea frunzelor sau altor resturi vegetale se pare a fi „complicată”, atunci strângem frunzele morman și lăsăm râmele și alte microorganisme să se ocupe de ele. Doar trebuie să le întoarcem o dată la 2-3 luni, aducem partea de jos deasupra și invers. Până în primăvară vor fi consumate. Sau pur și simplu săpăm un șanț la o adâncime de 25-30 cm și îngropăm frunzele, iarba tunsă sau alte resturi vegetale acolo. Până în luna martie vor fi transformate în sol fertil și sănătos;
– Compostul se poate face și din frunzele de nuc. Acestea conțin juglona, o substanță toxica doar pentru unele plante, dar aceasta se descompune după aproximativ 2-4 săptămâni. Nu se recomandă să folosim compostul din frunzele de nuc ca îngrășământ la plantele sensibile la juglona cum sunt: cartofii, vinete, roșii, ardei, liliac, bujori, azalea;
– Locul în care urmează să facem compostul trebuie să fie bine aerisit și să se afle relativ departe de casă, astfel încât mirosul să nu deranjeze. Putem construi un recipient din scânduri sau sârmă, care să permită aerisirea. De asemenea, este indicat ca locul ales pentru compost să fie cât mai departe de copaci, deoarece frunzele vor mucegăi și mucegaiul va ataca scoarța copacului, care va muri în scurt timp;
– Se recomandă ca lada de compost folosită, în niciun caz să nu fie din plastic. Dacă vrem să obțineți un compost sănătos, fără niciun risc de a fi contaminat cu substanțele toxice care se regăsesc în materialele plastice, atunci construiți lada de compost din lemn și sârmă (plasă anti rozătoare dacă e nevoie) sau din tablă zincată în cel mai rău caz;
– Dacă ne propunem să umplem lada cu frunze, acestea sunt foarte ușoare la început și pot fi împrăștiate repede de vânt. Acoperim lada cu o folie de plastic care le va proteja și de apa de ploaie uneori excesivă din perioada toamnei. De asemenea, folia va păstra o temperatură mai ridicată care ajută la formarea compostului;
– Ne asigurăm, de asemenea, că acolo unde amplasăm compostul solul este bine drenat. Nu îl așezăm pe o bază de beton sau ciment. Apa trebuie să se scurgă pentru a nu mucegăi frunzele;
– În ultimul timp a început să fie utilizat tot mai des de către polulație un așa numit aspirator sau suflantă pentru frunze, însă nu se cunoaște faptul că suflanta de frunze poluează mediul într-o oră cât o Toyota Camry care parcurge 1770 Km. Totodată, acele suflătoare de frunze cu motoare pe benzină pe care le vedem folosite în parcuri și alte spații publice, emană fum, cu miros pregnant de noxe toxice, și fac mult zgomot. Lucrătorii care operează suflantele de frunze inhalează o cantitate de particule ultra-fine – invizibile ochiului liber, de 10 ori mai mare, decât cineva care stă lângă un drum aglomerat cu mașini.
„Deci, cea mai bună medodă este să folosim o greblă sau o mătură pentru aleea curtea sau gradina noastră. Facem compost cu frunzele căzute pe gazon și lasăm frunzele căzute peste tot în celelalte părți ale grădinii. Avem grijă de curtea noastră așa cum ar face-o natura. Dacă permitem curții noastre să fie parte a habitatului natural local, va trebui să facem mult mai puțin pentru întreținerea ei, vom sprijini o biodiversitate sănătoasă, vom obține un sol mai bun și o apă potabilă curată. Iar păsările și fluturii se vor bucura să numească curtea noastră “acasă””, au conchis reprezentanții Agenției de Mediu.
Doina Munteanu
