În cadrul unui interviu pentru www.provincial.md, doctorul în științe agricole Sergiu Tutovan, director al Asociației Producătorilor de Struguri din Cahul și consilier raional, actualmente candidatul Blocului Electoral ACUM pe circumscripția electorală nr.43 s-a referit la cele mai stringente probleme ale agricultorilor, dacă ar fi la guvernare cum ar începe procesul de reformare a domeniului, dar și alte aspecte importante.
O.: Domnule Sergiu Tutovan, sunteți o persoană activă, ați fost mereu în prima linie în ceea ce ține de soluționarea problemelor comunității și, în special, ale agricultorilor. De ce nu vă prioritizați lucrurile în așa fel, încât să aveți grijă doar de propriile interese? De ce nu sunteți mai egoist?
S.T.: Sunt egoist în măsura în care să mă simt realizat aici, Acasă. Iar asta înseamnă să fie bine nu doar familia mea, dar și vecinul, ca să zic așa. Într-o comunitate contează foarte mult nivelul general de dezvoltare. Nu există prosperare acolo unde o mână de oameni sunt milionari, iar restul trăiesc la limita sărăciei. Eu m-am născut în raionul Cahul și îmi trăiesc viața tot aici. Nu vreau să plec din țară pentru un trai mai bun. Vreau să fac ca aici, Acasă, mâine să fie mai bine, ca niciun copil de-al nostru să nu vrea să plece doar pentru că își dorește o viață normală. Tare îmi doresc ca cei plecați să se întoarcă Acasă. Și apoi eu sunt agronom de profesie și toată viața am muncit în domenii legate de agricultură. Cunosc bine toate problemele cu care se confruntă țăranii noștri și știu ce trebuie de făcut pentru rezolvarea lor, dar e nevoie de voință politică. Pentru a obține această voință politică de schimbare de mult timp sunt implicat în activități civice și sociale, am participat activ la mișcarea protestatară. Eu nu pot suporta liniștit ceea ce se petrece în țara noastră, iar schimbarea o putem face numai începând cu fiecare din noi. Să ieșim la vot și să ne facem dreptate – acesta ar fi primul pas spre schimbare.
O.: Sunteți din Giurgiulești și toată zona această pitorească din lunca Prutului vă este dragă – se poate simți în toate luările Dvs. de atitudine. Portul Giurgiulești este un beneficiu sau un dezavantaj pentru aceste sate și pentru acest spațiu unic?
S.T.: Portul Giurgiulești ar fi fost un real beneficiu pentru Moldova dacă ar fi fost gestionat în interesul ei. Cu regret, nu s-a întâmplat asta. Eu nu sunt sigur dacă autoritățile noastre cunosc în general ce investiții se fac acolo. Știți, probabil, că Acordul de Investiție Cu privire la Portul Internațional Liber „Giurgiulești” nu a fost publicat în Monitorul Oficial și nici până în ziua de azi nu a fost făcut public. E o bătaie de cap acum pentru locuitorii din zona luncii Prutului. Mereu am avut probleme în legătură cu acest colos. În 2007, fiind consilier local la Giurgiulești, am fost împotriva aprobării proiectului urbanistic general al localităţii, care includea şi tronsonul feroviar actual. Adică un obiect strategic, cum este portul de la Giurgiuleşti, se vindea cu 25 de milioane de dolari unui investitor străin, iar infrastructura de 50 de milioane de euro trebuia să fie construită din bugetul de stat?! Din păcate, deși la început inspectoratele ecologice Cahul şi Chişinău și autoritățile locale s-au opus, mai târziu au fost „convinse” să semneze proiectul. Atunci nu s-a făcut nicio expertiză ecologică. Nu exista nici proiectul construcţiei. Au fost încălcate Codul Funciar şi legile privind expertiza ecologică şi de protecţie a apelor, autorităţile au trecut cu vederea convenţiile europene Ramsar şi Espoo care protejează parcul natural Lunca Prutului Inferior. „Moldsilva” a oferit, fără niciun fel de licitaţie, Căilor Ferate ale Moldovei terenuri prevăzute pentru împădurire cu o suprafaţă totală de 38 ha în Lunca Prutului. În loc de a fi împădurite, peste ele s-a trecut cu buldozerul ca să fie construit tronsonul… Acum această cale ferată funcționează doar de ochii lumii, pentru transportul de mărfuri, dar se știe că ea de departe nu corespunde normelor tehnice și a fost construită cu materiale second-hand pe un teren mlăştinos… Cu alte cuvinte, un miliard de lei a fost îngropat ca să circule două vagoane de la Cahul la Giurgiuleşti…
O.: A fost decongestionat, totuși, transportul rutier sau ba?
S.T.: Da de unde?! Iată, de exemplu la Câşliţa-Prut drumul din centru satului a rămas singurul drum pe care trec camioanele de tonaj mare spre terminalul Giurgiulești. Imaginați-vă cum se simt sătenii, când trece pe acolo un camion de 40 de tone! Exact pe lângă casele oamenilor, cărora li se cutremură pereții! Și același lucru se întâmplă în toate satele din zonă, și la Brânza, și la Colibași, și la Manta, peste tot! Nu există altă soluție decât să fie construită o șosea de centură spre portul Giurgiulești, pentru ca localitățile din lunca Prutului să fie protejate de zgomot și poluare, pentru că să stopăm deteriorarea caselor de locuit si să securizăm traficul. Mă voi implica plenar în soluționarea acestei probleme pentru că e stringentă. Soluționarea ei este vitală pentru satele din lunca Prutului!
O.: Dle. Tutovan, care sunt cele mai stringente probleme ale agricultorilor noștri? Dacă ați fi la guvernare cum ați începe procesul de reformare a domeniului?
S.T.: În primul rând, trebuie schimbată atitudinea guvernului față de agricultori, pomicultori, fermieri. Politicile coordonate, bine elaborate în acest domeniu sunt aproape inexistente. Totul e la cheremul cartelurilor care își văd de propriile interese. Deja de mulți ani fermierii și țăranii din Republica Moldova suferă din cauza acestor acorduri de cartel și a lipsei soluțiilor la comercializarea produselor agricole în anii de supra-producere. Știți foarte bine ce li s-a întâmplat producătorilor de nuci, care anul trecut s-au confruntat cu prăbușirea nejustificată și coordonată a prețurilor de achiziții! Criza a atins și producătorii de fructe. Sute de tone de fructe au fost aruncate în grămezi la marginea livezilor și lăsate să înghețe! Toate țările europene trec uneori prin faze de supra-producere, însă autoritățile responsabile identifică soluții pentru a sprijini financiar agricultorii în asemenea situații. La noi nici vorbă de așa ceva! Eu cred că trebuie asigurată neapărat independența și funcționalitatea Consiliului Concurenței,iar acesta să combată toate acordurile de cartel, inclusiv și cele, în urma cărora agricultorii își pierd veniturile în procesul de comercializare a produselor. Trebuie puse în aplicare mecanisme funcționale de procurare a unor produse agricole autohtone de către instituții publice, așa cum se face în Europa (mecanismul de intervenții, procurarea fructelor pentru școli și grădinițe etc.). Și mai este ceva important – trebuie de dezvoltat urgent industrializarea zonelor rurale în sensul creării mai multor întreprinderi mici și mijlocii de procesare a producției agricole cu accent pe exportul produselor de valoare adăugată sporită. Acestea sunt doar trei probleme pe care aș pune accentul, dar oricum e nevoie de elaborarea profesionistă a unor politici coerente în domeniul agro-industrial. Altfel nu vom putea valorifica niciodată adevăratul potențial al bogățiilor noastre naturale, una dintre care e acest pământ roditor și blând.
O.: Vă mulțumim.
Dina Roșca
