”Oamenii spun că bîntuie ceva pe aici. Eu nu am simțit niciodată…”, spune Vasile Iucal, directorul Muzeului de Istorie și Etnografie din Ungheni. După o scurtă pauză, face o remarcă: ”Poate și este ceva…”.
Vorba e că muzeul respectiv se află în incinta Palatului de Cultură, construit, prin anii 70 ai secolului trecut, pe locul unui fost cimitir. Așa le-a venit autorităților sovietice de atunci: și-au pus scopul să demoleze cimitirul și să construiască, pe acel loc, un palat de cultură fastuos. Zis și făcut. S-a întîmplat prin anii 70-80, scrie expresul.com.
”Autoritățile de atunci erau anticreștine. Pentru ele nu a contat credința și bunătatea. Ele doreau să le arate europenilor că, la intrarea în fostul impreriu sovetic, aici, la hotar, există ceva deosebit și au cocoțat acest palat pe deal, ca, atunci cînd urmau să treacă trenurile din România, să vadă cît de bine trăim”, povestește istoricul.
Oseminte încă ies la suprafață
Oamenii care au putut să permute osemintele rudelor au făcut-o. Mulți, însă, nu au reușit. Fără pic de milă, cu buldozerul, osemintele rămase au fost mînate la vale, înspre Prut.
”Și astăzi mai putem observa cum din pămînt mai ies oase. Sînt ale celor care fuseseră cîndva înmormîntați aici. Chiar și arheologii pe care-i găzduim cînd vin să facă săpături spun că ceva nu este curat aici, se simte ceva în aer. E trist, dar asta e realitatea”, povestește Vasile Iucal.
Primarul orașului Ungheni, Alexandru Ambros, are, însă, o altă versiune la acest subiect. ”Nu mai este construit Palatul de cultură chiar pe locul fostului cimitir. Afirmă că e pe cimitir doar lumea care nu știe. Personal l-am întrebat pe Leonid Barsucovschi, fostul arhitect al orașului Ungheni, și mi-a zis că edificul a fost înălțat la 30-40 de metri de marginea cimitirului”, a declarat dînsul pentru ”Expresul”.
Nici un gest creștinesc?
O fi construit pe locul fostului cimitir sau alături, nu mai contează. Timpul nu-l mai întroci înapoi. Dar cîte ceva mai poate fi făcut.
”Deocamdată, nu a fost înălțat măcar un monument în memoria acestui fapt macabru din istoria orașului. Este regretabil”, afirmă Vasile Iucal. Este adevărat, a fost instalată, cu vreo zece ani în urmă, o piatră comemorativă în preajmă, șlefuită de cîțiva sculptori în cadrul unei tabere de sculptură, organizată la Ungheni. ”Am crezut că din ea va crește ceva, dar ce să crească? Unde nu pui, nu crește. Sperăm ca, într-o bună zi, să se facă ceva în amintirea celor, osemintele cărora au fost strămutate din locul lor de odihnă”, a opinat directorul muzeului, subliniind că ar fi bine ca măcar Palatul de cultură să fie sfințit.
”Poate că trebuie sensibilizată comunitatea locală, ca, împreună, să facem ceva. Or, Ungheniul, ca nimeni altul în Republica Moldova, a fost afectat de epoca totalitar-comunistă. S-a surpat tot, dar, mai ales, arhitectura. Pînă și natura a fost modificată, fiind plantați copaci străini mediului nostru, doar ca să semnalizeze intrarea într-o altă lume”, povestește Vasile Iucal.
Dar să revenim la Palatul de cultură. Deși are mai bine de 40 de ani, nu a fost sfințit niciodată.
Am discutat cu unul dintre cei mai logevivi angajați de aici, Nina Pricladova, coregrafa ansmablului de dansuri ”Struguraș”. A confirmat că edificul nu a fost sfințit, chiar dacă s-a discutat despre aceasta în repetate rînduri.
”Au mai fost inițiative, s-a vorbit despre asta, dar nu s-a făcut nimic. Chiar recent, am vorbit din nou despre o eventuală sfințire a clădirii, dar știm că, de obicei, acest ritual creștinesc se face după o reparație. Sperăm că, în curînd, se va rezolva ceva în acest sens”, a spus dînsa.
La ora actuală, Palatul de cultură din Ungheni nu are un director. Este deja a doua oară, în ultimii patru ani, cînd această instituție este condusă de un director interimar, ceea ce înseamnă, de fapt, că nimeni nu va purcede la acțiuni energice și decizii curajoase.
Referindu-se la o eventuală sfințire a acestei instituții de cultură, foarte importantă pentru oraș, primarul Alexandru Ambros a spus că ar fi o inițiativă bună, dar ”nimeni nu a venit vreodată cu o asemenea idee”.
