Cea mai profitabilă metodă de valorificare a prunelor este transformarea lui în țuică. Se pot folosi fructe trecute, ce nu își mai au loc pe taraba din piață, iar investiția consistentă este doar cea în cazanul pentru obținerea alcoolului din prune.
Rămâne însă dilema: care este cel mai bun soi de prune pentru țuică? Pentru a afla răspunsul la această întrebare, am vorbit cu un specialist în domeniu, un pasionat din ”Țara prunilor”, adică din Leleasca, județul Olt. Dumitru Grigorescu este inginer în cadrul primăriei din localitate și ne-a dat răspunsul mult căutat.
Pentru producția de țuică, din vremuri îndepărtate, românii au avut un soi tradițional de prune pe care acum l-au cam uitat: soiul Grase românești. Acești pomi fac fructe medii spre mari, sferice și ușor alungite la capete, cu pieliță mai subțire și de culoare vânătă-roșcată.
“Acest soi a cam ieșit din atenția cultivatorilor în majoritatea zonelor cultivându-se mai mult soiul Ager sau Stanley. De obicei, pentru țuică și nu numai sunt recomandate soiurile cu destinaţie mixtă a fructelor, care sunt bune atât pentru consumul în stare proaspătă cât şi suficient de dulci ca să fie utilizate la prelucrare. Astfel că ce nu merge la vânzare, intră la țuică”, ne-a mai spus inginerul.
Soiul de prune Grase românești are astăzi un urmaș demn de luat în seamă: soiul Gras ameliorat. Elaborarea lui reprezintă munca specialiștilor de la Institutul de la Mărăcineni, acolo de unde se mai pot procura anual și puieți. Este singurul soi de prune de la această unitate despre care cercetătorii spun că are utilizare mixtă: consum în stare proaspătă și procesare.
Față de Grase românești, soiul Gras ameliorat prezintă particularitatea că are sâmburele neaderent, ceea ce îl face mai ușor de comercializat direct pentru consum. Totodată, noile prune fructifică în prima jumătate a lunii septembrie, cu două săptămâni înainte de Grase româneşti.
Cât se poate câștiga din producția de țuică sau pălincă de prune
Se știe că țuica devine mai bună și mai tare cu cât se învechește. Diferența la preț o face “tăria” adică gradele pe care le are alcoolul din prune.
“Dacă socotim 1,5 lei cât se cere pe kilogram, este mai avantajos să se facă țuică decât să vinzi fructele. Pentru un litru de țuică se folosesc 5 kilograme de prune, ceea ce înseamnă un cost de 7 lei, iar litrul de țuică se vinde cu 15-20 de lei. Trebuie, bineînțeles, să iei în calcul investiția într-un cazan bun, cu cupru – cel puțin 2.000 de lei, apoi cheltuiala cu gazul sau lemnele”, ne-a mai spus inginerul Dumitru Grigorescu.
Valoarea produsului se poate dubla dacă din prune se face pălincă. Asta înseamnă că și cantitatea din produsul final scade având în vedere că aceasta este fiartă de 2 ori astfel încât să ajungă la o tărie de 50-60 de grade. În plus, producătorii care au și un pic de imaginație pot valorifica litrul de pălincă și cu 200-250 de lei, mai ales dacă se apucă din primăvară să prindă sticla de ramurile perilor, iar fructul va crește în interior.
Sursa: agrointel.ro
