N-ai nevoie de multe lucruri ca să fii fericit, așa spune Elena, proprietara acestei case cu adevărat speciale din Ciolpani. Și da, pe măsură ce descoperi casa asta îți dai seama că are dreptate. Împreună cu soțul ei Doru și cei trei copii au pornit într-o aventură incredibilă în urmă cu doi ani de zile, când au cumpărat terenul de lângă București și s-au mutat la cort până la finalizarea construcției. A fost greu, căci i-a prins și sezonul rece până au terminat casa, iar copiii au și răcit în perioada aia. Dar ce satisfacții enorme la final, când au terminat-o și când știu că au contribuit fiecare pentru ea! Și nu doar că ei s-au simțit împliniți, dar uite, ne inspiră și pe noi și ne dau certitudinea că se poate să ai casa și grădina visate, să trăiești în armonie cu natura și să te mulțumești cu veselia copiilor tăi și cu roadele muncii tale. Dar hai să-ți spun mai multe, nu înainte de a posta una din frumoasele imagini captate de Dragoș Boldea,fotograf profesionist și blogger de-al meu, care m-a ajutat să-ți ilustrez articolul de față.
Preocupați de ceea ce înseamnă spiritualitate, Elena și Doru au traversat perioade interesante în viața lor. Au avut o vilă mare, cu etaj, frumoasă, dar ciudat: în timp ce și familia lor creștea, căci au trei copii Andrei, Alexandru și Sofia, s-au trezit în căutare de altceva… Elena spune că mereu și-a dorit ceva simplu, ceva cât mai aproape de Dumnezeu, dacă vrei. Când a dat peste vorbele înțeleptului nostru sculptor Constantin Brâncuși a înțeles dintr-o dată mai multe: „Simplitatea nu este un scop în sine, dar ajungi la ea fără să vrei pe măsură ce te apropii de sensul real al lucrurilor”. Și nu doar că a înțeles, dar a trăit asta odată cu construcția casei lor, pe care au denumit-o Casa Brândușa. Elena și-a schimbat de câteva ori meseria. În 2006 a ales să se reprofileze pe peisagistică, deși, cu ceva timp înainte de asta făcuse o bună carieră în domeniul finanțelor. Dar aproape de flori, de natură, de frumos a avut parte de revelația acestei case…
Da, au ales să-și schimbe traiul, să fie aproape de tot ce înseamnă natural. Mă feresc să spun o casă eco, pentru că e mai mult decât atât. Elena a investit mult suflet în casa asta. Și nu doar ea, ci întreaga familie. Ea spune prea frumos ca să nu-i redau vorbele aici: “Materializarea casei Brândușa a fost un drum de autocunoaștere în care am reușit să mă descopăr și astfel să mă valorizez în mod autentic. Mi-am dat voie să visez, să mă joc cu formele, materialele și culorile, să fiu din nou copil, de fapt, poate chiar pentru prima dată copil. Așa s-a născut casa, din bucuria de viață împărtășită cu bărbatul inimii mele și cu copiii noștri”. Despre asta e vorba oameni buni! Despre bucurie pură! Să o lași să curgă prin tine și s-o scoți la lumină, căci ce sens are să-ți faci o casă ca la carte, dacă nu e visul tău? Ce sens are, în general, să faci ceva pe lumea asta doar ca să fie făcut, dacă nu e materializarea visului tău?
Construcția casei a fost un proces viu și interactiv, spune Elena. Da, pentru că a fost o aventură. Multe emoții, amintiri și întâmplări au fost încapsulate în zidurile ei, în pardoseală, în fiecare bucată de lemn. Dacă această casă ar putea vorbi, cu siguranță ai auzi multă veselie. Elena mărturisește că pur și simplu casa parcă îi spunea la fiecare pas ce trebuie făcut, iar ea a știut să asculte. Așa a ales materialele și a redescoperit tehnicile tradiționale, așa s-au modelat formele curbe și s-au așternut culorile și decorațiunile. A simțit în perioada aceea de creație a casei că ceva, deasupra ei, o ghidează și o inspiră. Spre exemplu, i-a fost suficient o singură ședință la un curs demozaic ca să descopere în ea această abilitate de-a crea singură, și mai apoi de a-și învăța și copiii, să compună mozaicurile din casă. Da, tot ce vezi, de la pereți la pardoseli să știi că este montat cu mâinile lor.
Pentru Elena, Doru și copiii lor perioada de construcție a casei a fost un proces permanent de descoperire a acelei simplități esențiale pe care numai în natură o găsești. Acel set de coduri primare, care odată accesat deschide porțile creației autentice. Nu, nu sunt vorbele mele, ci ale Elenei, care crede că viața în simplitate este o artă. Finalizarea casei le-a adus împlinire și așezare. Casa este buna lor prietenă care trăiește în același timp cu ei miracolul vieții pe Pământ, iar Elena îl citează pe Hundertwasser, artistul austriac, care spunea despre case că ele sunt al treilea înveliș al omului după piele și haine. Te-ai prins? Ce reguli? Ce stil? Când îți faci o casă, fă-o așa cum simți și ai să ajungi la concluzia Elenei și a lui Doru că n-ai nevoie de multe ca să fii fericit.
Da, casa este foarte simplă, mică, și totuși uimește. La interior nu are mai mult de 60 de metri pătrați, suprafața construită fiind de 81 mp. Amprenta casei la sol este de formă pătrată, fiecare latură având nouă metri. În spatele casei există o terasă generoasă de 34 mp orientată către grădina de legume și anexele casei, de la locul sobei cu cuptor de pâine la micul atelier, unde Elena pictează mobilier, la chioșcul de grădină acoperit cu stuf. Ca să-ți faci o idee, la interior cei trei copii (cu vârste de nouă, șapte și cinci ani) au unul din cele două dormitoare. Elena și Doru au un dormitor în care au găsit loc și pentru o masă de birou. În centrul casei e un hol de jur împrejurul căruia se deschid toate încăperile, adică pe lângă cele dormitoare mai este o baie, o cămară și zona de zi cu bucătărie deschisă și sufragerie. Da, deși de afară n-ai spune, dar casa are și un pod, locul preferat de lectură și joacă a celor mici.
Ei bine și acum să-ți spun despre finisaje, decorațiuni și mobilier. Casa a fost ridicată pe o fundație de piatră și are structura din lemn de rășinoase. Zidăria este din chirpici, da, din cărămizi de chirpici peste care a fost aplicată tencuială de pământ, inclusiv la nivelul tavanelor peste care s-a zugrăvit cu vopsea de var. Are toate instalațiile necesare, de la cele electrice la cele termice, iar pentru încălzire să știi că soba din bucătărie este vitală căci nimic nu se risipește, ci este direcționat către caloriferele din celelalte încăperi. Izolația podului este din pâmânt și vată bazaltică (așa cum prevede legea pentru construcții pe structură din lemn). Dar uită-te la finisaje, cât de originale sunt, observă muchiile rotungite ale pereților și tâmplăriei interioare, vezi geamurile lor pictate de mână și admiră mozaicurile făcute cu bucăți de ceramică și pietricele decorative.
M-am simțit extraordinar aici în această casă! Culmea ironiei este că deși nu e foarte mare, simți că e atât cât trebuie. M-a surprins că n-am găsit un living, o cameră de zi așa cum suntem obișnuiți noi, cu canapea, cu rafturi de bibliotecă. Dar în casa asta nimeni nu stă degeaba, căci toți sunt creativi și nu pot sta locului, iar televizorul impozant din sufragerie e doar o amintire de altădată, din altă casă, căci foarte rar este deschis. Păi când ai așa o curte, când a atelier, îți dai seama că nici copiii n-au niciun fel de atracție către televizor. Ei se bucură de curte, stau pe lângă ai lor sau prietenii care vin în vizită. Pisicile sunt niște răsfățate, la fel ca și cei doi câini care apără proprietatea. Ei da, ăsta e trai sănătos când mergi în curte să rupi frunzele de leuștean pentru ciorbă și când ieși pe terasa din spatele curții să-ți strigi copiii să vină la masă, căci ei bântuie în aer liber. Cum adică unde merg la școală? Păi crezi că la Ciolpani nu e grădiniță și școală? Crezi că acolo nu se învață? Ba fii sigur că da, dar viața adevărată e asta când ești aproape de natură și când amintirile tale au culoarea pădurii din apropierea casei, au atingerea vântul blând de primăvară, mirosul florilor de vară și a zăpezii proaspete iarna.
Ce să-ți mai spun? Dincolo de emoțiile care m-au năpădit, de frumusețea casei, o construcție care te îmbrățișează și pe care simți nevoia să o îmbrățisezi, m-am gândit la tine, cel care visezi la așa ceva.Elena și Doru și-au propus să facă ceva în acest sens. Vor să facă aici, la Ciolpani, o adevărată comunitate de oameni ce visează să trăiască armonios, un fel de cartier, dacă vrei, care are și denumire deja Poiana Florilor. Au cumpărat suficient teren pentru asta și împreună cu arh. Raluca Suru au conceput mai multe modele de case pe care le poți vedea aici. Costurile pentru casa lor au fost de circa 570 de euro pe metru pătrat, iar casa a fost finalizată în câteva luni, respectiv iulie-decembrie 2012. O casă similară, cu tot cu teren te-ar costa în jur de 40.430 de euro, din care doar casa 27.930 euro. Deja un lot de teren s-a vândut și pe el urmează a fi construită o casă similară cu a lor. Dacă te interesează și pe tine îl poți suna pe Doru la numărul de telefon 0745.085.653. Simplitate, creativitate, respect față de natură și bucuria de-a trăi! Da, asta am simțit când am vizitat Casa Brândușa. Sper să te inspire și pe tine!
Sursa: adelaparvu.com
Foto: Dragos Boldea blogger pe photostudio.ro și tourist-guide.ro
