Anul acesta școala de muzicală din Larga a sărbătorit 40 de ani de la fondare. În cinstea jubileului, în sat a avut loc o mare sărbătoare muzicală, participanții la festivitate care au fost nu doar elevii și profesorii școlii muzicale dar și locuitori ai s.Larga și ai satelor din vecinătate, la fel au fost și alți oaspeți din Chișinău, Briceni pe care îi unește de această școală dragostea față de artă și muzică, relatează larga.md.
În îndepărtatul an 1975 a fost fondată în sat școala muzicală la inițiativa directorului de atunci al Căminului de Culutră, G.Urechean și cu susținerea financiară a președintelui de colhoz ,,Grănicerul,, V. Cebotari. Primul director al școlii a fost Alexandru Bejenaru. Tot lui i-am adresat cîteva întrebări:
-Cum a început totul?
-La acel moment, eu lucram în calitate de director al Căminului de Cultură și am înțeles foarte bine că în sat este nevoie de o școală de muzică. Doritoriii de a deveni cîntăreți au fost mulți, printre copii talentați la fel erau mulți, dar cum să dezvolți un asemenea talent, dacă nu sunt condițiile necesare, iar pentru a frecventa de două ori pe săptămînă școala muzicală din Briceni, nu toți aveau posibilitate. Și ce fel de sat este acesta dacă nu are fanfare, taraf, ansamblu vocal-instrumental? Așa am gîndit atunci și la fel gîndesc și acum. De multe ori m-am adresat cu asemenea propuneri președintelui de atunci, P.Cojocari, care mereu susținea Căminul de Cultură, inițiativa de dezvoltare, iar aici într-un nici un caz-întîi construim un uscător de tutun. Venindu-i în schimb V. Cebotari a susținut ideea propusă și în curînd în centrul satului a început construcția clădirii școlii, pentru început ca o filială a școlii de muzică din Briceni, directorul căreia era V.Lavric și care singur a făcut proiectul clădirii, iar mai apoi s-a luat decizia să fie o școală separate, pe care am condus-o eu.
Chiar din primul an au fost depuse cereri mai multe decît ar fi putut să primească școala, dar nici profesori nu erau de ajuns. Am invitat să lucreze în calitate de profesor vioristul din satul Drepcăuți, A. Mînzu, de la școala de Muzică din Bălți am invitat să lucreze la noi profesor de instrumente aerofone, iar eu conduceam clasa instrumentelor populare. Iată așa a început mersul școlii muzicale.
-Dar cum a rămas cu Căminul de Cultură nu ați regretat că îl părăsiți?
-Peste un an am revenit la Căminul de cultură, unde am lucrat încă 11 ani. Pe urmă, iarăși am condus școala muzicală, iar atunci cînd în anul 1992 m-au transferat la secția raională de cultură, atunci directorul școlii de muzică a devenit Valeriu Gheorghiță, care a făcut multe pentru ea și pînă în prezent contribuie la dezvotarea școlii. Aș dori să menționez că școala muzicală pentru copii, oferă cunoștințe muzicale începătoare, aduc copii în lumea minunată, dar nu pregătim muzicanți profesioniști. Însă pentru mulți absolvenți, studiile acestei școli au devenit prima scară principală în lumea mare a muzicii , a teatrului. Zeci din ei și-au continuat studiile la conservatorii, la colegii de muzică din Chișinău, Soroca, Bălți. La momentul de față, aproximativ toți profesorii școlii la rîndul lor și-au făcut studiile la această școală, așa cum ar fi: Lilia Borodachi, Ghenadie Cernopischi, Valeriu Placinta, Alen Răul, Alexandru Matcazin, Liviu Semeniuc.
-Iar acei elevi ce nu au devenit muzicanți profesioniști?
-Aceia oricum sînt legați de muzică. În cinstea jubileului a avut loc un concert de sărbătoare, la care au participat fanfara, ansamblul folcloric, echipa de vioriști, ansamblul de estradă, fluieriștii, taraful și alții. Dar toate obiectele sunt studiate sau au fost studiale la școala de muzică. Și fie că nu toți ies muzicanți, nu toți ies pe scena mare, dar toți au luat cunoștințe mari, au devenit puțini mai buni, mai erudiți. Acesta și este scopul principal al școlii muzicale de copii din Larga.
