A urmat exemplul mamei sale, asistentă medicală la Tomai, Leova, și a devenit medic. La repartizarea rezidenților din acest an, medicul de familie Olga Ciobanu a insistat să meargă să lucreze în satul ei de baștină. Se bucură mult că poate să se îngrijească de sănătatea oamenilor din sat care au aşteptat-o cu nerăbdare, chiar dacă Centrul de Sănătate în care activează se află într-o stare deplorabilă.
Dimineţile de octombrie o surprind pe Olga în cabinetul său medical din centrul localităţii. Odată cu venirea sa, instituţia a prins culoare. Medicul cunoaște problemele de sănătate ale oamenilor din sat încă din anii de studenție, atunci când îşi făcea aici stagierea.
„Mereu am știut că voi fi medic de familie, pentru a putea reveni în sat. Această dorință nu a dispărut niciodată, chiar dacă mi-au plăcut mai multe specialități în anii de studii. Sătenii au nevoie de un doctor. Îmi amintesc cum în copilărie o admiram pe mama în timp ce trata pacienţii care veneau la noi acasă. Mi se părea că face minuni. Toți o lăudau. Voiam să fiu şi eu ca ea. Acum medicina face parte din viața mea și nu-mi pot imagina că ar putea fi altfel. După fiecare stagiere telefonam asistentele medicale şi întrebam cum se simt oamenii pe care i-am consultat şi cărora le-am prescris tratament”, spune medicul.
Vasilisa Petică vine regulat la Centrul de Sănătate pentru a-și verifica indicatorii tensiunii arteriale, bătăile inimii sau nivelul zahărului în sânge. Pentru ea cuvântul doctorului e lege. „Foarte tare ne-am bucurat când am aflat că o să avem medic în sat. E tinerică, e cuminte și o prețuim. Ea ne tratează foarte bine. După ce a venit medicul în sat, suntem mult mai liniştiţi”, spune Vasilisa Petică.
În unele zile, medicul de familie consultă până la 50 de pacienţi. Boala nu ştie de ore sau de sărbători, de aceea uşa Olgăi este mereu deschisă.
„Câteodată vin şi duminica la muncă ca să pregătesc toate documentele, pentru că nu reuşesc în timpul săptămânii. Pe unii pacienţi, în stare gravă, îi consult și acasă, indiferent de oră sau zi. Nu pot să-i refuz, le răspund mereu la telefon. Pacienţii sunt mai presus de orice”, afirmă specialista.
La Centrul de Sănătate din Tomai mai activează trei asistente medicale şi una comunitară. Medicul de familie împarte acelaşi cabinet cu mama sa, asistenta Lidia Potîngă. Femeia este atât de mândră de fiica sa, încât la muncă o numeşte doamna doctor.
„Eu am vrut ca ea să devină medic, pentru că mereu nu am avut specialişti în sat. Unul a plecat la muncă în Italia, altul în Grecia. Fără un medic, ca și fără copii, satul nu are viitor. M-am gândit că o să fie de ajutor localităţii. I-am insuflat dragostea pentru medicină, dar acum, de multe ori regret asta. Medicina presupune foarte multă muncă şi responsabilitate. Trebuie să stai la dispoziția oamenilor mereu. Sunt foarte mândră de ea”, spune mama.
Condițiile precare de muncă nu au speriat-o pe Olga să revină la baştină, dar și-ar dori ca oamenii să aibă acces la servicii de sănătate moderne.
„În Centrul de Sănătate condiţiile sunt deplorabile. Când am venit aici prima dată, am lucrat într-un cabinet în care nu era lavuar. După fiecare consultaţie, trebuia să ies să-mi spăl mâinile în altă cameră. Şi acum infirmierele aduc apă cu căldarea de la fântână. Clădirea nu este conectată la sistemul de apeduct şi canalizare. Şi nici gazificată nu e. Încălzim încăperile cu lemne. Facem focul în sobe iarna. Instituţia a fost deschisă în 1990. Anual, aici se fac doar lucrări cosmetice. Geamurile sunt vechi, dulapurile improvizate riscă să se dărâme în orice clipă, iar uşile sunt distruse. Oamenii care vin la consultaţie îngheaţă de frig pe coridor. La noi și cântarul este foarte vechi, cred că are 30 de ani, mai mulţi decât mine”, povesteşte Olga Ciobanu.
Ea îşi doreşte ca băieţelul ei care urmează să apară pe lume peste două luni, dar şi fetiţa sa de 4 ani, să-i pășească pe urme. „Nu voi sta mult timp departe de pacienți. Sper că totul va fi bine și că voi putea reveni cât de curând la muncă. Oamenii m-au aşteptat nouă ani, nu-i pot abandona acum, când au atâta nevoie de mine. Pentru mine satul a fost mereu o prioritate”, spune Olga Ciobanu.
Doina Secrieru
