Pentru un apicultor cu experiență, nu este deloc greu să identifice, între zecile de persoane care vând miere la târgurile apicole, care sunt producătorii adevărați și care sunt cei care comercializează doar produse apicole 100% naturale. Este și cazul profesorului Petre Iordache, unul dintre cei mai cunoscuți stupari din România, care ne-a explicat care sunt semnele prin care îți poți da seama de calitatea unei mieri:
1.Ambalajul și etichetarea. O miere de calitate este ambalată igienic, are capacul curat, la fel ca și suprafața borcanului. Nu cumpărați miere dacă vedeți că nu este perfect curată, prezentând impurități ce nu au ce căuta într-un produs de calitate. O mare atenție trebuie dată și etichetei (obligatorie pe fiecare borcan!) și care trebui să conțină informații despre tipul de miere, cantitatea, datele de contact ale stupinei unde a fost produsă, perioada de valabilitate și condițiile în care trebuie păstrată.
2.Culoarea. În funcție de tipul mierii, aceasta are o culoare specifică. Astfel, dacă este vorba despre mierea de salcâm, aceasta trebuie să fie cât mai aproape de culaorea incoloră. Dacă este prea galbenă, atunci poate fi vorba despre un amestec de miere (albinele nu au cules doar de la salcâm îna cea perioadă) sau, deloc de dorit, este vorba despre un produs ”îmbunătățit” artificial. La polul celălalt, mierea de mană, cea mai scumpă din categoria acestor produse apicole, trebuie să fie cât mai închis, o culoare mai slabă indicând, din nou, că ar fi vorba despre un amestec.
3.Densitatea. Deși, în mod normal, densitatea mierii se măsură cu un refractometru,pentru cei care se află la un târg apicol, există căi mai puțin tehnice pentru a descoperi mierea de calitate. Se poate răsturna borcanul cu capacul bine închis, observând modul în care bula de aer din interior se ridică. Dacă mișcarea este lentă, atunci avem o densitate bună. Totuși, această tehnică este ”combătută” de falsificatori cu ajutorul unui truc: borcanele sunt umplute până la refuz, nelăsând loc formării acelei bule de aer!
4.Gustul. Degustarea mierii de face într-un mod similar cu al vinului. Se folosește o paletă de unică folosință, apoi se plimbă mierea în gură pentru a-i simți toate aromele. Dacă nu ne putem da seama imediat de gust, înainte de a încerca din nou, putem mânca o bucățică de măr sau putem bea puțină apă, pentru a ne relaxa papilele gustative. Din păcate, degustarea mierii este o tehnică pe care o stăpânesc doar cei cu experiență sau cu un simț al gustului foarte dezvoltat. Totuși, uneori, falsificatorii de miere apelează la arome, coloranți, zaharuri sau conservanți care au un gust atât de ”chimic” încât se simt instant la testul gustului. Dacă gustul mierii este caramelizat, poate fi vorba despre o miere încălzită pentru a fi fluidizată sau amestecată cu zahăr ars.
5.Gradul de cristalizare. Orice miere cristalizează la un moment dat, dacă este o miere naturală. Totuși, la unele produse – mierea de salcâm, spre exemplu, cristalizarea se face după o perioadă mai lungă, acest lucru fiind și un atribut care îi ajută pe stupari să îi pună un preț mai mare. În fapt, nu este relevant acest aspect, întrucât mierea de rapiță cristalizează cel mai repede și, totuși, este la fel de sănătoasă și își păstrează toate proprietățile chiar și în forma…zaharisită.
6. Testul șervețelului. O altă metodă de testare a mierii poate fi şi „murdărirea” unui şervet alb de bucătărie cu o lingură de miere. Cea autentică nu pătează, pe când cele mai multe tipuri de miere artificială lasă pete gălbui.
7.Testul sugativei. Se poate turna o linguriță de miere pe o hârtie de sugativă sau de filtru de cafea, iar dacă mierea se absorbe imediat, atunci ea nu este 100% naturală. Cea care este produsă doar din munca albinelor nu va fi absorbită de sugativă.
8.Testul paharului cu apă. Mierea autentică nu se dizolvă imediat dacă este pusă într-un pahar cu apă. Ea se va duce prima dată la fundul paharului. Dacă mierea este fasificată, se va dizolva imediat şi nu se va depune. Se poate folosi, de asemenea, şi metanol, un tip de alcool obţinut din fermentarea sfeclei de zahăr sau a fructelor. În acest alcool, mierea contrafăcută se dizolvă extrem de uşor şi îi dă lichidului un aspect lăptos.
9.Prețul. Dacă prețul unei mieri este cu mult sub ceea ce știți că se practică pe piața celor care dețin stupine, atunci acesta este un semn care trebuie să vă ridice un semn de întrebare. Din păcate, însă, acesta nu mai reprezintă un indiciu clar, întrucât unii falsificatori au ajuns să pună chiar prețuri mai mari, motivând clienților ca un produs de calitate…costă!
10.Analiza de laborator. Dacă doriți să testați mierea pe care ați cumpărat-o la un târg apicol, puteți trimite o mostră la un laborator de specialitate, cum este cel din cadrul Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Apicultură din Bucureşti. Aici sunt analizaţi mai mulţi parametri care pot confirma sau infirma falsificarea mierii respective. Acest lucru se face însă pe cheltuiala dumneavoastră. În cazul în care se dovedeşte că mierea este contrafăcută, vă puteți adresa Autorităţii Naţionale pentru Protecţia consumatorului şi puteți cere despăgubiri de la falsul apicultor.
”Din păcate, noi, apicultorii cinstiți, încă ne luptăm cu numărul mare al celor care se prezintă la târgurile apicole deși nu comercializează miere 100% naturală. Cu prețuri mai mici, aceștia atrag mai mulți cumpărători, iar dacă oamenii ar fi un pic mai atenți și-ar da seama imediat cine este stupar adevărat și cine doar face profit din vânzarea unor produse mai puțin familiare albinelor. Un semn bun este însă faptul că organizatorii acestor evenimente au început să nu mai accepte falși crescători de albine sau îi marginalizează în cadrul târgurilor, oferind locații mai bune pentru cei care vin cu miere de cea mai bună calitate” – Petre Iordache, apicultor
Cum se falsifică mierea în România
Mierea este un produs ușor de falsificat, cea mai uzată tehnică fiind cea a amestecului de produse apicole. Astfel, deși credeți că ați cumpărat un borcan care conține doar miere de salcâm, în el se poate găsi și miere de tei, de floarea-soarelui sau de alte tipuri de miere, toate naturale, iar fraudarea constă în faptul că plătiți pentru un produs de top, dar primiți ceva de calitate inferioară.
Mai grav este însă când consumatorul este înșelat prin comercializarea unui produs care conține sau nu miere, alături de glucoză industrială, obţinută prin hidroliza amidonului din porumb sau din cartofi. Acest tip de glucoză, în stare lichidă, are un gust aproape identic cu cel al mierii și este aproape imposibil de depistat la degustare. Consumul pe termen lung al mierii cu glucoză vă va priva de beneficiile mierii naturale și vă poate pune în pericol sănătatea.
Alte modalități de falsificare a mierii:
– adaos de zahăr invertit, sirop de porumb sau melasă
– adaos de zaharină, caramel sau aspartam
– amestec de amidon, gelatină sau albuș de ou
– adaos de conservanți
– indirect, prin hrănirea albinelor cu zahăr, sirop invertit, glucoză, etc.
Sursa: agrointel.ro
