M-a sunat în aceste zile fostul președinte al raionului meu de baștină, supărat rău de tot. Se vede că omul nu avea cui să-i spună despre marea dezamăgire pe care a trăit-o în momentul în care a văzut cum arată harta circumscripțiilor uninominale și a decis că eu sunt tocmai omul potrivit pentru aceasta.
Blestemând „politicienii care iarăși ne-au tras în țeapă”, scăpând periodic și câte o înjurătură, mi-a spus ceva cam de genul: „O mai mare încurcătură nu am văzut în viața mea. Circumscripțiile au fost constituite din sate din trei-patru raioane, așa ca un om normal să nu poată candida. Dacă ar fi fost câte o circumscripție la raion, așa cum era normal să fie și așa cum credeam noi că va fi, totul ar fi fost clar. Fiecare raion și-ar fi avut deputatul lui, ar fi avut cui cere socoteală. În plus, în fiecare raion, liderii se cunosc, îi știu oamenii de ani de zile, cunosc cine și ce merite are. Dar cu harababura asta liderii locali nu au nici o șansă, nemaivorbind deja de oamenii simpli. Cum nu ai da, te cunoaște doar maximum o treime din circumscripție, iar pentru restul alegătorilor ești nimeni”.
Ascultându-l, mi-am amintit cu câtă pasiune susținea acum câteva luni sistemul electoral mixt și cum de fiecare dată încheia discuția noastră cu cuvintele: „Tu încă o să scrii despre mine, că peste un an numaidecât devin deputat!”. Sărmanul de el, ca și oricare alt lider sau baron local, se vedea deputat și nu a admis niciodată gândul că circumscripțiile vor fi croite în așa fel că nici el, nici alți baroni locali, nu vor avea nici o șansă. Că doar cei ce au modificat sistemul electoral nu la interesul baronilor locali s-au gândit, ci la al lor, la al propriului partid.
I-am spus cunoscutului meu că de la început trebuia să-și dea seama că așa va fi, că partidele din Moldova se gândesc întâi de toate la interesele lor și că, cel puțin la etapa în care s-a stabilit acel număr minim de alegători pentru o circumscripție, trebuia să înțeleagă că nu are cum fiecărui raion să-i revină câte o circumscripție.
După o discuție în care el și-a vărsat tot amarul pe care l-a avut pe suflet, l-am întrebat ce va face în continuare, acum când visul său de a deveni deputat s-a risipit. Și el mi-a răspuns trist: „Da ce să fac? Voi aștepta să văd candidații în circumscripția noastră și mă voi lipi de cel care va avea cei mai mulți bani. Voi merge cu el și-l voi susține în localitățile unde mă cunosc alegătorii. Dacă deputat nu voi ajunge, măcar un ban să fac. Căci dacă nu voi face un ban, chiar voi spune că sunt prostul satului”.
Uite așa! Bine ați venit în lumea reală a circumscripțiilor uninominale, stimați baroni locali!
sursa: tribuna.md
