Interviu cu Ion Gîlcă, expert, om de afaceri
Î: Dle Gîlcă, după mai bine de trei decenii de independenţă, Republica Moldova aşa şi nu a reuşit să devină un stat dezvoltat. Nu cred că voi greşi dacă voi spune că majoritatea populaţiei şi-a pierdut deja orice speranţă în acest sens.
I.G.: Este adevărat că mulţi cetăţeni nu mai au încredere în capacităţile statului de a le asigura un trai decent. Ei au pierdut încrederea că pot trăi într-un stat modern, dezvoltat, puternic, dar loc de pronosticuri optimiste încă mai este. Starea de spirit ce domneşte în societate e de înţeles, căci prea mult durează această aşa-numită tranziţie spre bunăstare. De-a lungul anilor au fost făcute diverse promisiuni şi majoritatea dintre ele au rămas nerealizate, iar aceasta a alimentat pesimismul cetăţenilor noştri. Dar oricum situaţia încă poate fi schimbată, iar pentru aceasta e nevoie de câteva lucruri simple la prima vedere.
Î: Ce aveţi în vedere?
I.G.: În primul rând, e nevoie de o „revoluţie” la nivelul percepţiei şi conştientizării de către cetăţeni a ceea ce este statul. Societatea în care trăim încă e dominată de percepţia creată în perioada sovietică şi anume că statul e ceva situat de asupra cetăţenilor, că are supra puteri şi mai are şi obligaţia de a avea grijă de cetăţeni, fără a le cere nimic în schimb. A venit timpul să conştientizăm că statul nu e ceva abstract – statul suntem noi şi capacităţile statului depind de modul în care ne manifestăm noi, cetăţenii. Cu cât mai responsabili şi mai implicaţi vom fi, cu atât statul va fi mai puternic şi ne va putea oferi un nivel de viaţă mai înalt. Acum, majoritatea dintre noi consideră că e de ajuns să ne prezentăm la secţiile de vot în ziua alegerilor, să votăm pe cineva şi viaţa noastră automat se va schimba în bine. Nici o guvernare, oricât de profesionistă şi bine intenţionată nu ar fi, nu poate schimba în bine viaţa oamenilor, dacă nu se implică cetăţenii. Iar implicarea trebuie să fie resimţită la toate nivelele – de la modul în care percepem noi modul de achitare a impozitelor şi taxelor până la controlul exercitat în ceea ce ţine de corectitudinea şi eficienţa utilizării banului public.
Dacă ne dorim ca Republica Moldova cu adevărat să ajungă un stat dezvoltat, care să asigure cetăţenilor un înalt nivel de trai, primul pas trebuie să-l facem noi, cetăţenii. Nu trebuie să aşteptăm minuni şi să ne facem iluzii că va veni cineva dintr-o parte şi viaţa noastră se va schimba în bine peste noapte.
Î: Şi care ar fi atunci rolul autorităţilor în asigurarea unei dezvoltări fireşti a ţării?
I.G.: Autorităţile devin mult mai responsabile şi mai consecvente în acţiuni şi declaraţii, dacă văd implicare şi control din partea cetăţenilor. Capacitatea de muncă şi eficienţa în astfel de situaţii creşte semnificativ, iar exemplele ţărilor dezvoltate sunt cât se poate de relevante în acest sens. Nu în zădar se spune că guvernarea este oglinda societăţii. Cu cât mai matură, mai responsabilă şi mai implicată e societatea cu atât e mai eficientă guvernarea. Ţările în care implicarea şi controlul din partea cetăţenilor e nesemnificativ, de obicei sunt slab dezvoltate, iar principala preocupare a guvernării este de unde să mai obţină ceva mijloace financiare pentru a astupa cele mai mari găuri, dacă-mi permiteţi astfel de exprimare. În ţările cu cetăţeni implicaţi, principala preocupare a guvernării sunt strategiile de dezvoltare, care ţintesc tot noi şi noi nivele şi standarde de viaţă. Dar pentru a ajunge şi noi în aşa situaţie, repet, e nevoie de o „revoluţie” la nivelul percepţiei a ceea ce înseamnă cu adevărat statul.
Î: Să admitem că această „revoluţie” se va produce şi în Republica Moldova la un moment dat, iar principala preocupare a autorităţilor vor fi strategiile de dezvoltare. Ce domenii ar trebui să ţintească aceste strategii în mod prioritar?
I.G.: Când vorbim de dezvoltare şi de nivel de trai înalt, sunt câteva domenii prioritare: economia, justiţia, sistemul de protecţie socială, sistemul de ocrotire a sănătăţii, sistemul educaţional, infrastructura şi serviciile publice prestate cetăţenilor. Desigur, sunt şi alte domenii importante, dar cele menţionate de mine sunt prioritare. Pentru fiecare din domeniile respective trebuie elaborate strategii complexe, iar fiecare mega-strategie trebuie să conţină mini-strategii sectoriale şi planuri de acţiuni bine puse la punct. Şi, cel mai important, mega-strategiile pentru fiecare din cele şapte domenii prioritare trebuie abordate ca parte a unui tot întreg. Numai astfel ne vom putea asigura că eficienţa va fi maximă.
Î: Aţi uitat de clasa politică. Şi ea ar trebui să treacă prin anumite schimbări, dacă vorbim de dezvoltarea ţării.
I.G.: Numaidecât, numai că aceste schimbări nu vor veni ca urmare a implementării unor strategii sau planuri de acţiuni. Poţi schimba legislaţia de câte ori vrei, poţi introduce o mulţime de norme noi, care să vizeze clasa politică – nimic nu se va schimba. Unicii care pot determina schimbările benefice prin care trebuie să treacă clasa politică sunt cetăţenii. Însă, repet, pentru ca acest proces să genereze maximă eficienţă, e nevoie să se schimbe însăşi percepţia, atitudinea cetăţenilor. Odată ce ea se va schimba, clasa politică pur şi simplu va fi obligată să se schimbe şi ea.
Î: Voi încerca să fac un rezumat al celor spuse de dvs. Pentru ca Moldova să ia cu adevărat cursul spre dezvoltare, e nevoie de o „revoluţie” în percepţia cetăţenilor, care să determine schimbarea atitudinii lor faţă de stat; această „revoluţie” va determina schimbări majore la nivelul clasei politice; esenţa guvernării se va schimba – din pompier care stinge mici incendii se va transforma în furnizor de mega-strategii şi soluţii pe domenii cu adevărat prioritare. Am înţeles corect?
I.G.: În linii mari, conceptul e cel pe care l-aţi menţionat. Însă, doar în linii mari, pentru că implementarea lui presupune o mulţime de detalii importante. Dar, ca şi cadru general, ca şi reper pentru acţiunile din continuare, acesta este. Eu tot timpul am spus că pentru a face ceva e nevoie, întâi de toate, de voinţă, de viziune şi de capacităţi. Ideile enunţate în cadrul discuţiei noastre ţin de viziune. Eu nu-mi asum drepturile exclusive asupra acestor lor. Dacă cineva va considera interesant acest cadru logic şi va dori să-l ia ca reper pentru anumite acţiuni concrete, voi fi doar bucuros. Important este ca acel sau acei cineva să aibă şi voinţă sinceră, dar şi capacităţile corespunzătoare de implementare.
Î: Vă mulţumim pentru această discuţie interesantă.
I.G.: Eu vă mulţumesc pentru interesul manifestat.
