Recent, în spaţiul public a apărut informaţia despre o decizie a Consiliului Concurenţei ce vizează una dintre cele mai mari companii străine prezente pe piaţa Republicii Moldova – SE Bordnetze SRL, parte a grupului mondial Sumitomo. Iar decizia respectivă sugerează nici mai mult nici mai puţin că respectiva companie ar fi beneficiat de ajutor de stat ilegal în valoare de circa 12 milioane euro. Sună tare de tot: a fost depistată o ilegalitate de 12 milioane euro! Ce ar fi trebuit să înţeleagă un simplu consumator de informaţie? Că în această ţară se duce un război total cu ilegalităţile. Numai că în realitate războiul se duce nu cu pretinsele ilegalităţi, ci cu investitorii străini, care parcă sunt invitaţi să părăsească Republica Moldova. Cel puţin, aceasta e impresia care se creează dacă intri în esenţa lucrurilor. Dar, să le luăm pe toate pe rând.
Marile corporaţii internaţionale, gen Sumitomo, atunci când vin pe piaţa unei ţări ca Moldova, caută locaţii unde să-şi amplaseze producţia şi aceste locaţii trebuie să corespundă unui minim set de cerinţe. Ei nu cumpără astfel de spaţii, ci le închiriază. Aşa a procedat Sumitomo în 2015, când a venit pe piaţa Republicii Moldova, alegând (din diverse considerente, în special ținând cont de prezența forței de muncă) să-şi desfăşoare activitatea în Orhei. Numai că în Orhei nu exista nici o locaţie potrivită pentru ca Sumitomo să o închirieze şi atunci s-a decis să se meargă pe altă formulă – compania construieşte din banii proprii fabrica, investiţiile efectuate în acest sens sunt considerate plată în avans pentru chirie, iar atunci când chiria calculată expiră, municipalitatea din Orhei devine proprietar al fabricii şi face ce vrea cu ea: fie o dă în continuare în chirie companiei Sumitomo, stabilind singură preţul în acest sens, fie o dă în chirie altei companii, fie o foloseşte în oricare alt mod. Da, aţi înţeles corect: fără a investi nici un leu, municipalitatea din Orhei într-o bună zi moşteneşte o fabrică modernă, construită după cele mai înalte standarde.
Deoarece Sumitomo a investit 22 milioane de euro în construcţia fabricii, s-a stabilit că banii aceștia vor fi plata pe chirie în avans pentru vreo 30 de ani. Mai mult decât atât, plata pentru chirie nu a fost stabilită din pod, ci reieşind din prevederile clare ale legislaţiei în vigoare. Iar ca să nu existe careva dubii că totul e curat şi legal, la iniţiativa investitorului străin, municipalitatea din Orhei a notificat despre această situaţie Consiliul Concurenţei, solicitându-i să se expună. Deci, nu Consiliul Concurenţei s-a autosesizat, a investigat şi a depistat nu ştiu ce acolo, dar a fost informat şi i s-a solicitat să intervină în limita competenţelor sale legale. Şi, apropo, această adresare către Consiliul Concurenţei este una veche – tocmai de patru ani.
Ce s-a întâmplat acum, după patru ani – Consiliul Concurenţei, probabil, a luat în calcul existenţa unui contract de ipotecă, încheiat de Sumitomo şi municipalitatea din Orhei. Acest contract e un fel de garanţie că investitorul străin nu va fi dat afară din edificiu înainte de expirarea termenului amintit mai sus. E un contract absolut logic şi firesc în astfel de situaţie, clădirea fiind un fel de gaj până când investitorul nu valorifică banii investiţi în construcţia ei prin intermediul plăţilor de chirie. Conform legii, pentru înregistrarea acestui contract a fost întocmit și un raport de evaluare, care, în baza unei formule matematice din lege în vigoare din 1969, adică de pe timpul URSS, menționează suma de circa 10 milioane euro. Însuși raportul spune clar că suma aceasta nu are nimic cu costurile reale și este întocmit doar pentru contractul de ipotecă. Evident, așa cum știe orice specialist în domeniu, acea formulă nu avea cum să fie relevantă în cazul investiţiei de la Orhei, deoarece nu ia în calcul o mulţime de factori, apăruţi deja în noile realităţi economice, ca să nu mai vorbim de cerințele pentru o astfel de fabrică. Aşa sau altfel, dar ea a permis Consiliului Concurenţei să concluzioneze că de fapt Sumitomo a investit în construcţia fabricii nu 22 milioane euro, ci 10 milioane euro (!). Aceasta chiar dacă investitorul străin a prezentat (din informaţiile noastre) Consiliului toate bonurile de casă şi facturile ce dovedesc cuantumul real al plăţilor efectuate pentru construcţia fabricii de la Orhei.
Consiliul Concurenţei s-a apucat să evalueze și plata pentru chirie, considerând că este puțin sub nivelul de piață, dar neaducând nici o dovadă în acest sens. Paralele făcute cu chiria achitată de un agent economic la Străşeni sunt total irelevante în acest context, lucru de care se poate convinge oricine va studia cazul de la Străşeni.
Acum, haideţi să analizăm şi să facem concluzii despre situaţia în care s-a pomenit Sumitomo. În primul rând, fără a beneficia măcar de un leu din partea autorităţilor centrale sau locale din Moldova, investitorul s-a ales cu o grea lovitură de imagine, fiind prezentat ca beneficiar al 12 mil. euro, obţinuţi ilegal în Moldova. În al doilea rând, evident, că, în lumina deciziei Consiliului Concurenţei, în loc de 30 de ani, investitorul va putea activa în sediul fabricii construite de el, în baza investiţiilor făcute, doar circa 13-14 ani. Deci, vorbind mai direct, în Republica Moldova, o companie internaţională ca Sumitomo a fost furată de 12 milioane euro!
Şi acum întrebarea de bază: Cine va mai vrea să vină să investească în Moldova, dacă un investitor ca Sumitomo a fost tratat atât de urât!? Amintesc, e vorba de un investitor care: a creat circa 4 mii locuri de muncă bine plătite şi în condiţii comparabile cu cele din Europa; a efectuat până acum investiţii totale de peste 43 milioane euro; a achitat până acum impozite şi taxe la bugetul de stat de paste 15 mil. euro; exportă anual de circa 70 mil. euro etc.
Şi încă o întrebare importantă: E întâmplător sau nu că lovitura aceasta grea unuia dintre cei mai importanţi investitori i-a fost aplicată atunci când s-a împlinit un an de la precedentele alegeri parlamentare? Cine şi cu ce scop i-a făcut această „surpriză” urât mirositoare Partidului Acţiune şi Solidaritate?
Cristina Gurez,
redactor-șef al www.tribuna.md
